bulat definitie

2 intrări

11 definiții pentru bulat

bulát sn [At: DAME, T. 88 / Pl: ? / E: rs бyлaтъ] Cuțit de dogar cu care se fac cercurile.
BULÁT, bulate, s. n. Cuțit folosit în dogărie la prelucrarea cercurilor de lemn cu care se cercuiesc donițele. – Tc. bulat.
bulát (rar) s. n., pl. buláte
bulát s. n., pl. buláte
bulát (buláte), s. n. – Cuțit de dogar cu care se fac cercurile. Rus., rut. bulat „oțel”. În Mold., puțin folosit.
bulát, buláte, s.n. (reg.) cuțit de dogar.
bulat n. cuțitul dogarului de făcut cercuri. [Rus. BULATŬ, oțel].
bulát n., pl. e (turc. nord bulat [d. pers. púlâd] oțel, de unde și rut. rus. pol. bulat, oțel). Cuțit dogăresc (de forma celuĭ de bucătărie).
bulát, bulate, s.n. – Cuțit folosit în dogărie cu care se fac cercurile. ♦ (top.) Bulat, vârf (683 m) situat între Tăuții de Sus, Chiuzbaia și Ferneziu; panoramare spre depresiunea Baia Mare (Portase, 2000: 153). – Din ucr., rus. bulat „oțel” (DER, Șăineanu, MDA); din tc. bulat (Scriban, DLRM).
BULAT n. moldovean și oltean, cf. tc. < persan pulad „oțel” (com. Siruni). 1. Bulat (VLh PB); – V., pîrcălab (Sur VII); – fam. (Șez; Vra; Buc); – T., olt. 2. Bulata, fam., olt. (Am 108). 3. Bulați, Tudosie, olt., 1686 (RI XI 44). 4. Bolai, fam., mold. (Bîr III; Isp III1; V2; Sur VII). Etim lui Maretič (Rad vol. 82 p. 95): Bulat < Budimir, e greșită, căci numele poate fi tătăresc, cf. Șah-Bulat (Costin).
bulat s. sg. (fig.) cuțit

bulat dex

Intrare: bulat
bulat substantiv neutru
Intrare: Bulat
Bulat