bulă definitie

28 definiții pentru bulă

búlă2 sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~le / E: srb bula] (Reg) Turcoaică.
búlă1 sf [At: BUGNARIU, N. / Pl: ~le / E: mg bulya] (Reg) 1 Haină veche și ruptă Si: (pfm) buleandră, zdreanță. 2 Femeie ușoară Si: (pfm) târfă.
búlă3 sf [At: ȘINCAI, HR. I, 192/31 / Pl: ~le / E: lat bulla] 1 (Iuz) Sferă mică (de metal) purtată la gât de către copiii patricienilor ca talisman. 2 (În Antichitate și în Evul Mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb care se atașa unui act spre a-l autentifica. 3 (În Antichitate și în Evul Mediu; pex) Act care purta o astfel de pecete. 4 (Îs) ~-papală Act oficial emis de papă. 5 Bășică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 6 Bilă (mică) de metal, sticlă etc.
BÚLĂ, bule, s. f. 1. Bășică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 2. Sferă, glob (mic) de metal, de sticlă etc. 3. (În Antichitate și în Evul Mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb, care se atașa unui act pentru a-l autentifica; p. ext. act care purta o astfel de pecete. ◊ Bulă papală = act oficial emis de papă. 4. (Med.) Colecție circumscrisă de serozitate întâlnită la nivelul pielii; flictenă. 5. (Inform.; în sintagma) Bulă magnetică = mic domeniu magnetizat a cărui creare și mișcare pe un suport permite realizarea unei memorii de mare capacitate. – Din fr. bulle, lat. bulla.
BÚLĂ, bule, s. f. 1. Bășică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 2. Sferă, glob (mic) de metal, de sticlă etc. 3. (În antichitate și în evul mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb, care se atașa unui act pentru a-l autentifica; p. ext. act care purta o astfel de pecete. ◊ Bulă papală = act oficial emis de papi. – Din fr. bulle, lat. bulla.
BÚLĂ2, bule, s. f. Denumire veche a unui act de stat întărit cu pecete; (azi) act oficial emis de papă.
BÚLĂ1, bule, s. f. 1. (Determinat prin «de aer», «de gaz») Bășică (de aer, de gaz). 2. Sferă de metal sau de sticlă (goală în interior); glob. Sub bula care se balansează există discul cu nisip. SAHIA, U.R.S.S. 57. 3. Formație de aspect chistic, dar cu conținut seros, la nivelul pielii. Împrejurul vaselor de sînge sclerozate se formează numeroase bule sau grăunțe de calcar.
BÚLĂ1, bule, s. f. 1. Bășică de aer sau de gaz. 2. Sferă de metal sau de sticlă; glob. 3. (Med.) Formație asemănătoare unui chist, cu conținut seros, la nivelul pielii. – Fr. bulle (lat. lit. bulla).
BÚLĂ2, bule, s. f. Denumire veche a unui act de stat întărit cu pecete; (astăzi) act oficial emis de papă. – Fr. bulle (lat. lit. bulla).
búlă s. f., g.-d. art. búlei; pl. búle
búlă s. f., g.-d. art. búlei; pl. búle
BÚLĂ s. bășică. (O ~ de aer.)
BÚLĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.
BÚLĂ1 s.f. 1. Bășică (de aer, de gaz etc.). 2. Umflătură a pielii, umplută cu un lichid seros. 3. Sferă, glob (de metal, de sticlă etc.) gol pe dinăuntru. [< fr. boule, cf. lat. bulla].
BÚLĂ2 s.f. Act oficial emis de papă. ♦ Act emanat de la un suveran. [< lat. bulla, cf. fr. bulle].
BÚLĂ1 s. f. 1. bășică de aer sau de alt gaz în masa unui lichid ori a unui solid. 2. leziune elementară a pielii, sub formă de veziculă de mari dimensiuni. 3. sferă, glob. (< fr. boule, lat. bulla)
BÚLĂ2 s. f. 1. (la romani) medalion rotund de aur purtat la gât de copiii din familiile senatoriale sau ecvestre. 2. (ant. și evul mediu) pecete de metal, bombată, care se atașa unui act pentru a-l autentifica; act oficial emis de papă sau de un suveran. (< fr. bulle, lat. bulla)
búlă (búle), s. f.1. Cîrpă. – 2. Prostituată. Mag. bulya (DAR). În Trans. de Nord, puțin folosit. După Iordan, BF, II, 185, este cuvînt expresiv, sau mai curînd reducere de la buleandră. Cf. bul.
búlă (búle), s. f. – Glob; bășică. – Mr. vulă „sello”. Lat. bulla (sec. XIX); în mr., din ngr. βοῦλλα.
BÚLĂ1 ~e f. 1) Bășică de aer sau de un alt gaz prezentă într-un lichid sau în masa unui corp. 2) Obiect sferic de metal sau de sticlă, gol pe dinăuntru. /<lat. bulla, fr. bulle
BÚLĂ2 ~e f. 1) (în antichitate și în evul mediu) Pecete (de aur, argint sau plumb) care se aplica pe un act oficial pentru a-l autentifica. 2) Act care purta o astfel de pecete. * ~ papală act oficial, emis de papă. /<lat. bulla, fr. boule
búlă, búle, s.f. (reg.) cârpă, zdreanță; femeie stricată.
bulă f. 1. scrisoarea papei cu pecetea de aur sau de plumb: bulă de excomunicare; 2. bula de aur, diploma regelui ungur Andreiu II (1222), privitor la raporturile între rege și Statele sale.
*1) búlă f., pl. e (lat. bulla, bulbuc, bobiță de apă, de unde și ebullitio, ebulițiune. V. buletin și hrisov). Beșicuță de aer care se ridică la suprafața apeĭ (saŭ altuĭ lichid) orĭ se prinde de păreții vasuluĭ. Bula de aur, medalion pe care-l purtaŭ băĭețiĭ nobilĭ romanĭ pînă la etatea de 17 anĭ. Ordonanța luĭ Carol IV al Germaniĭ care regula forma alegerilor imperiale. Bula papală, decret papal de al căruĭ sigiliŭ atîrnaŭ doŭă bobițe de plumb cu imaginea sfîntuluĭ Petru și Paul: bulă de excomunicare. V. pitac 2.
*2) búlă f., pl. e (fr. boule, d. lat. bulla, bulă, bobiță). Bilă care se învîrtește în juru unuĭ disc prevăzut cu găurĭ numeroase și aduce cîștig celuĭ ce a pus baniĭ p. acea gaură: a juca la bulă.
BU s. bășică. (O ~ de aer.)
bu s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.
Bulă s. m. sg. 1. om prost. 2. om naiv.

bulă dex

Intrare: bulă
bulă substantiv feminin