bujorei definitie

15 definiții pentru bujorei

bujorél sm [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ei / E: bujor + -el] 1-2 (Șhp) Bujor (mic). 3 (Bot; reg) Gemănariță (Orchis Papilionacea). 4 (Bot; reg) Untul-vacii (Orchis morio). 5 (Bot; reg) Poroinic (Orchis purpurea). 6 (Bot; reg) Floare-de-leac (Ranunculus repens). 7 (Bot; reg) Rămurele (Romaria botrytis). 8 (Pan) Bou (sau vițel) cu părul roșu.[1] corectată
BUJORÉL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor; bujoraș. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari, purpurii; gemănariță (Orchis papilionacea). – Bujor + suf. -el.
BUJORÉL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor; bujoraș. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari, purpurii; gemănariță (Orchis papilionacea). – Bujor + suf. -el.
BUJOREL, bujorei, s. m. Mică plantă erbacee din familia orhideelor, cu frunze ovale și lunguiețe, cu flori purpurii și mari (Orchis papilionacea); gemănariță. Bujorelul vioi, rumen, cu năltuța odoleană. ALECSANDRI, P. A. 125.
BUJORÉL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari și purpurii (Orchis papilionacea).
bujorél s. m., pl. bujoréi, art. bujoréii
bujorél s. m., pl. bujoréi, art. bujoréii
BUJORÉI s. pl. v. poroinic, spânz.
BUJORÉL s. (BOT.; Orchis papilionacea) gemănariță, (reg.) poroinic, sculătoare.
BUJORÉL s. v. floare-de-leac, untul-vacii.
BUJOREL-DE-MÚNTE s. v. smirdar.
bujorei s. pl. v. POROINIC. SPÎNZ.
BUJOREL s. (BOT.; Orchis papilionacea) gemănariță, (reg.) poroinic, sculătoare.
bujorel s. v. FLOARE-DE-LEAC. UNTUL-VACII.
bujorel-de-munte s. v. SMIRDAR.

bujorei dex

Intrare: bujorel
bujorel substantiv masculin