bujoráș sm [At: BARONZI, ap. DA / Pl: ~i / E: bujor + -aș] 1-2 (Șhp) Bujor (1) (mic).

BUJORÁȘ, bujorași, s. m. Bujorel (1). – Bujor + suf. -aș.

BUJORÁȘ, bujorași, s. m. Bujorel (1). – Bujor + suf. -aș.

BUJORÁȘ, bujor ași, s. m. Diminutiv al lui bujor. ◊ (Metaforic) Cît era el de frumușel... cît era de sprintenel, ș-acum iată-l țeapăn... bujorașu mamii... l-am pierdut. ALECSANDRI, T. I 189.

BUJORÁȘ, bujorași, s. m. Bujorel (1). – Din bujor + suf. -aș.

bujoráș s. m., pl. bujoráși

bujoráș s. m., pl. bujoráși