bujneág sm [At: DA ms / Pl: ~agi / E: nct] (Reg) Praf înecăcios Cffum.

bușneác și -eág n., pl. urĭ (d. înăbuș). Vest. Fum înăbușitor. – Și bușnigaĭ: sondele aprinse (la 1916) vărsaŭ bușnigaĭ negru ce întuneca văzduhu (Univ. 6 Iun. 1927). – Și bujn-.