bujdi definitie

10 definiții pentru bujdi

bujdí [At: LB / Pzi: ~ desc / E: ns cf mg buzdulni] (Reg) 1 vt A țâșni. 2 vi A năvăli.
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A țâșni, a zbughi, a da năvală. – Comp magh. buzdúlni.
bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă
bujdí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bujdeáscă
BUJDÍ vb. v. erupe, irupe, izbucni, năvăli, răbufni, țâșni.
bujdí (-désc, -ít), vb.1. A bolborosi, a fierbe. – 2. A țîșni, a curge. Mag. buzdúlni (DAR; Scriban). În Trans.
bujdésc v. intr. (var. din cĭujdesc. Cp. și cu ung. buldúlni, a clocoti). Trans. Țîșnesc. Ies răpede (zbughesc). V. tr. Năpădesc, podidesc.
bujdi vb. v. ERUPE. IRUPE. IZBUCNI. NĂVĂLI. RĂBUFNI. ȚÎȘNI.

bujdi dex

Intrare: bujdi
bujdi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a