bujdă definitie

11 definiții pentru bujdă

bújdă sf [At: I. CR. III, 377 / V: búrdă, búșdă / Pl: ~de / E: nct] (Reg) Cocioabă.
BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. – Et. nec.
BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. – Et. nec.
BÚJDĂ, bujde, s. f. (Regional) Casă mică (veche) și sărăcăcioasă, cu pereți slabi; cocioabă, bojdeucă. Doamne, soro, cu cît var ai pus pe bujda asta, zideam o curte. CONTEMPORANUL, VI 97.
BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă.
bújdă (reg.) s. f., g.-d. art. bújdei; pl. bújde
bújdă s. f., g.-d. art. bújdei; pl. bújde
BÚJDĂ s. v. cocioabă.
bujdă Mold. cocioabă. [Cf. rus. BUDA, colibă].
bujdă, bújdeáucă V. bujlă.
bujdă s. v. COCIOABĂ.

bujdă dex

Intrare: bujdă
bujdă substantiv feminin