bújdă sf [At: I. CR. III, 377 / V: búrdă, búșdă / Pl: ~de / E: nct] (Reg) Cocioabă.

BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. – Et. nec.

BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. – Et. nec.

BÚJDĂ, bujde, s. f. (Regional) Casă mică (veche) și sărăcăcioasă, cu pereți slabi; cocioabă, bojdeucă. Doamne, soro, cu cît var ai pus pe bujda asta, zideam o curte. CONTEMPORANUL, VI 97.

BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă.

bújdă (reg.) s. f., g.-d. art. bújdei; pl. bújde

bújdă s. f., g.-d. art. bújdei; pl. bújde

BÚJDĂ s. v. cocioabă.

bujdă Mold. cocioabă. [Cf. rus. BUDA, colibă].

bujdă, bújdeáucă V. bujlă.

bujdă s. v. COCIOABĂ.