buiurdisi vt [At: ȘIO / P: bu-iur~ / Pzi: ~ sesc / E: tc buiurdiu] 1 A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare. 2 A întări printr-un decret.

BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A transmite oficial (o hîrtie, o plîngere etc.) unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. Buiurdisește-o [pricina] cătră starostii breslelor, ca s-o cerceteze. NEGRUZZI, S. I 305.

BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. – Tc. buiurdiin „ordin, decret”.

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisí vb. (sil. -iur-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. buiurdiseáscă

buiurdisì v. (ieșit din uz) a ordona, a dispune: buiurdisește pricina către starostii breslelor, ca să o cerceteze NEGR.

buĭurdisésc v. tr. (ngr. bugĭurdizo, d. turc. buĭurdu. V. buĭurdiŭ). Vechĭ. Poruncesc, decretez (vorbind de autoritățĭ).