Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru buiurdisi

buiurdisi vt [At: ╚śIO / P: bu-iur~ / Pzi: ~ sesc / E: tc buiurdiu] 1 A transmite oficial un ordin, o cerere, o pl├óngere etc. unei autorit─â╚Ťi inferioare. 2 A ├«nt─âri printr-un decret.
BUIURDIS├Ź, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (├Änv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o pl├óngere etc. unei autorit─â╚Ťi inferioare; a ├«nt─âri printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] ÔÇô Din buiurdiu (├«nv. ÔÇ×decretÔÇŁ < tc.).
BUIURDIS├Ź, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (├Änv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o pl├óngere etc. unei autorit─â╚Ťi inferioare; a ├«nt─âri printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] ÔÇô Din buiurdiu (├«nv. ÔÇ×decretÔÇŁ < tc.).
BUIURDIS├Ź, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (├«nvechit) A transmite oficial (o h├«rtie, o pl├«ngere etc.) unei autorit─â╚Ťi inferioare; a ├«nt─âri printr-un decret. Buiurdise╚Öte-o [pricina] c─âtr─â starostii breslelor, ca s-o cerceteze. NEGRUZZI, S. I 305.
BUIURDIS├Ź, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (├Änv.) A transmite oficial o cerere, o pl├óngere etc. unei autorit─â╚Ťi inferioare; a ├«nt─âri printr-un decret. ÔÇô Tc. buiurdiin ÔÇ×ordin, decretÔÇŁ.
buiurdis├ş (a ~) (├«nv.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. buiurdis├ęsc, imperf. 3 sg. buiurdise├í; conj. prez. 3 s─â buiurdise├ísc─â
buiurdis├ş vb. (sil. -iur-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. buiurdis├ęsc, imperf. 3 sg. buiurdise├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. buiurdise├ísc─â
buiurdis├Č v. (ie╚Öit din uz) a ordona, a dispune: buiurdise╚Öte pricina c─âtre starostii breslelor, ca s─â o cerceteze NEGR.
bu─şurdis├ęsc v. tr. (ngr. bug─şurdizo, d. turc. bu─şurdu. V. bu─şurdi┼ş). Vech─ş. Poruncesc, decretez (vorbind de autorit─â╚Ť─ş).

Buiurdisi dex online | sinonim

Buiurdisi definitie

Intrare: buiurdisi
buiurdisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -iur-