Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 972910:

BUIMĂCEA s. amețeală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală, (înv. și reg.) uluială, uluire, (reg.) uimăceală, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehuială. (O stare de ~.)

Buimăceală dex online | sinonim

Buimăceală definitie