buimatic definitie

9 definiții pentru buimatic

buimátic, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. IV, 45 / Pl: ~ici, ~ ice / E: buimac + -atic] Buimac.
BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.
BUIMÁTIC, buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.
BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -e, adj. (Rar) Buimac. Urieșii stau buimatici. ALECSANDRI, P. A. 152.
BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -e, adj. (Rar) Buimac. – Din buim[ac] + suf. -atic.
buimátic (reg.) adj. m., pl. buimátici; f. buimátică, pl. buimátice
buimátic adj. m., pl. buimátici; f. sg. buimátică, pl. buimátice
BUIMÁTIC adj. v. amețit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.
buimatic adj. v. AMEȚIT. BUIMAC. BUIMĂCIT. NĂUC. NĂUCIT. TÎMPIT. ZĂPĂCIT.

buimatic dex

Intrare: buimatic
buimatic adjectiv