Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru buiestra╚Ö

buiestráș, ~ă [At: SLAVICI, N. I, 105 / V: ~rúș / Pl: ~i, ~e / E: buiestru + -aș] 1-2 sm, a (Cal) care merge în buiestru (2).
BUIESTR├ü╚ś, buiestra╚Öi, adj., s. m. (Cal) care merge ├«n buiestru (1); buiestru (2). ÔÇô Buiestru + suf. -a╚Ö.
BUIESTR├ü╚ś, buiestra╚Öi, adj., s. m. (Cal) care merge ├«n buiestru (1); buiestru (2). ÔÇô Buiestru + suf. -a╚Ö.
BUIESTR├ü╚ś, buiestra╚Öi, s. m. Cal care merge ├«n buiestru. T─âtarul abia se putea ╚Ťine de st─âp├«nul s─âu pe buiestra╚Öul lui cu urechile aplecate ├«nd─âr─ât. SADOVEANU, J. 143. Ajung├«nd la cotul dealului, unde apuc─â drumul spre Poieni╚Ťa, buiestra╚Öul g├«f├«ind ├«╚Öi potole╚Öte pu╚Ťin mersul la urcu╚Ö. CARAGIALE, O. I 373. Fl─âc─âul d─â c─âlc├«ie buiestra╚Öului. CARAGIALE, O. I 372. ÔŚŐ (Adjectival) Venea c─âlare pe un murg buiestra╚Ö. SLAVICI, N. I 92.
BUIESTR├ü╚ś, buiestra╚Öi, s. m. (Adesea adjectival) Cal care merge ├«n buiestru. ÔÇô Din buiestru + suf. -a╚Ö.
buiestráș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestráși
buiestráș adj. m., s. m. (sil. -ies-), pl. buiestráși
BUIESTR├ü╚ś adj., s. buiestru. (Cal ~.)
BUIESTR├ü╚ś ~i m. Cal care merge ├«n buiestru. [Sil. bu-ies-] /buiestru + suf. ~a╚Ö
buiestraș m. cal în buiestru.
bu─şestr├í╚Ö, -─â adj. Care mergeÔÇÖn bu─şestru: cal bu─şestra╚Ö. ÔÇô ╚śi bo- (vest). V. tr─âpa╚Ö.
BUIESTRA╚ś adj., s. buiestru. (Cal ~.)

Buiestraș dex online | sinonim

Buiestraș definitie

Intrare: buiestraș (s.m.)
buiestraș substantiv masculin
  • silabisire: -ies-
Intrare: buiestraș (adj.)
buiestraș adjectiv
  • silabisire: -ies-