Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1042237:

buiác2 sn [At: MÂNDRESCU, L. P. / Pl: ~iéce / E: mg bujka] (Reg) Pieptar de postav subțire și căptușit cu vată.

Buieci dex online | sinonim

Buieci definitie