Dicționare ale limbii române

2 intrări

12 definiții pentru bui

buí2 [At: N. IONESCU / Pzi: ? / E: srb bujati] 1 vi (D. apă) A țâșni cu putere Si: a năvăli. 2 vi (D. ființe) A năvăli. 3 vr (D. vite) A se provoca la luptă boncănind.
bui1 s [At: DA ms / Pl: n / E: nct] (Iuz) 1 Băutură care se dă copiilor. 2 (Spc) Împărtășanie.
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. scr. bujati.
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. 1. A chema, a da semnale prin strigăte, sunând din corn etc. ♦ A răsuna, a vui. 2. A urca (la deal). 3. A da năvală. – Comp. sb. bujati.
buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă
buí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 sg. și pl. buiáscă
BUÍ vb. v. erupe, irupe, izbucni, năvăli, răbufni, țâșni.
buí (-uésc, -ít) vb. – A năvăli, a se repezi, a da buzna. Sl. buiti sę, bujǫ sę pe care dicționarele îl traduc prin „in deliciis vivere”, dar al cărui sens pare a fi fost „sese (in deliciis) praecipitare”, cf. sb., cr. bujati „a fi furios”, pol. bujać „a-și ieși din fire” rom. buiac. Înv.
buĭésc V. năboĭesc.
bui vb. v. ERUPE. IRUPE. IZBUCNI. NĂVĂLI. RĂBUFNI. ȚÎȘNI.
BUI cf. sl. ьoуй „crud, violent”. I. 1. Bui și Buiu, D. act.; Buiul, ard. 1231 (O Deus 393); – mold. (Dm); – fam. ar. (Cara 6). 2. Buescu, Pană, stolnic (Fil. 44); Bueasca t.; Buești s. 3. + -il: Buil (17 B II 85); -a t.; -ă (17 B IV 154; AO XVI 345). II. 1. Buia b., 1415 (Ț. Rom 111);- 1635 (Hris I 229). 2. Bua și Buia ar. (DR II); ca prenume: Buia lui Brebul (17 B I 481). 2. + -an, Buian pren. mold. (P14). 3. + -că: Buic, R. (Olt); -ă, munt. (RI I 21; 16 B V 47; 17 B I 307) etc.; Buica boier 1521 (P Gov f° 14 v°) – f., frecv. (16 B IV 320, 410, V 216, VI 210, 261; 17 B IV 18); – f. (Mus 27) etc. etc.; j-ța Buica (AO XVII 296; Sd V 14, din 1618). 4. Buice b., olt., 1631 (Sd. VI 468); Buic/escu, Diicu (R Gr; Sd XI) etc.; -ești s. 5. Buicea, 1619 (Gorj 118); – olt. (AO VII 29; Sur VI). 6. Buiceale, Tanasie (Tut). 7. Buicioiul, Vlad., olt. (Sur VI). 8. Buiculescu, C., act. 9. Cf. + -it: Buit b. (16 B III 206); -ul, G. 1630 băn. (LB; Met IB).

Bui dex online | sinonim

Bui definitie

Intrare: bui
bui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: Bui
Bui