Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru buhurdar

buhurd├ír sn [At: ODOBESCU, S. I, 134/19 / V: bohor~, bur~ / Pl: ~uri / E: tc buhurd├ír] (Trm) Vas (de metal) de afumat cu mirodenii Cf c─âdelni╚Ť─â, c─â╚Ťuie.
BUHURD├üR, buhurdaruri, s. n. (├Änv.) Vas (de metal) folosit la afumat cu miresme. ÔÇô Din tc. buhurdar.
BUHURD├üR, buhurdaruri, s. n. (├Änv.) Vas (de metal) folosit la afumat cu miresme. ÔÇô Din tc. buhurdar.
BUHURDÁR, buhurdaruri, s. n. (Învechit) Vas (de metal) servind la afumatul camerelor cu miresme. Mai dincolo, buhurdaruri pline de scumpe miresme. ODOBESCU, S.A. 137.
BUHURD├üR, buhurdaruri, s. n. (├Änv.) Vas (de metal) servind la afumat cu miresme. ÔÇô Tc. buhurdar.
buhurdár (înv.) s. n., pl. buhurdáruri
buhurdár s. n., pl. buhurdáruri
BUHURD├üR s. v. afum─âtoare, casolet─â, c─â╚Ťuie.
buhurd├ír (buhurd├íruri), s. n. ÔÇô C─âdelni╚Ť─â, t─âm├«ietoare. ÔÇô Var. bohordar, burdar. Tc. buhurdar (╚śeineanu, II, 21; Lokotsch 342). ├Änv.
buhurdar n. c─âdelni╚Ť─â, vas pentru parfumuri (├«nvechit): buhurdaruri pline de scumpe miresme OD. [Turc. BUHURDAR (din buhur, parfum)].
buhurd├ír n., pl. e ╚Öi ur─ş (tc. buhurdan ╚Öi buhurdanlyk, c─âdelni╚Ť─â sa┼ş alt vas cu parfumur─ş, d. pers. buhurdan, cel ce poart─â c─âdelni╚Ťa, d. buhur, t─âm├«─şe). Vech─ş. C─âdelni╚Ť─â. ÔÇô ╚śi bohordar. ╚śi muhurdan (sec. 19), vasu ├«n care b─ârbieru spal─â capu mu╚Öteriilor.
buhurdar s. v. AFUMĂTOARE. CASOLETĂ. CĂȚUIE.

Buhurdar dex online | sinonim

Buhurdar definitie

Intrare: buhurdar
buhurdar substantiv neutru