buhos, ~oasă a [At: IORGA, N. R. B. 36 / Pl: ~oși, ~oase / E: buhă + -os] Care are părul zburlit.

BUHÓS, -OÁSĂ, buhoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Ciufulit, zbârlit; cu părul zbârlit (ca bufnița). 2. (Rar) Buhăit. – Buhă + suf. -os.

BUHÓS, -OÁSĂ, buhoși, -oase, adj. 1. Ciufulit, zbârlit; cu părul zbârlit (ca bufnița). 2. (Rar) Buhăit. – Buhă + suf. -os.

BUHÓS, -OÁSĂ, buhoși, -oase, adj. 1. (Despre păr) Ciufulit, zbîrlit; (despre oameni, animale sau despre cap) cu părul zbîrlit. Se deschise o ferestruică, se zări un cap buhos. CAMILAR, N. II 227. Se auzi o voce subțire, ca un behăit de oaie, și un moșneguț mărunt, cu capul gol, cu părul buhos, ieși la lumină. SADOVEANU, O. II 493. 2. (Rar) Buhăit. Nu rămăsese la colibă decît... un pescar de vîrsiă mijlocie, cu o față buhoasă, cu ochii mici fără culoare și un trup, să ia o luntre în spate și să fugă cu dînsa. DUNĂREANU, N. 157.

BUHÓS, -OÁSĂ, buhoși, -oase, adj. 1. Ciufulit, zbârlit; cu părul zbârlit. 2. (Rar) Buhăit. – Din buhă + suf. -os.

buhós adj. m., pl. buhóși; f. buhoásă, pl. buhoáse

buhós adj. m., pl. buhóși; f. sg. buhoásă, pl. buhoáse

BUHÓS adj. v. ciufulit, deranjat, neîngrijit, vâlvoi, zbârlit.

buhos a. cu părul sbârlit (ca buha): o pasăre cârnă și buhoasă.

búhoș, -ă adj. (d. buhă). Zbîrlit, răŭ la sufle: secuĭ buhoș (Zanf. Miriță, 14, 9).

buhos adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NEÎNGRIJIT. VÎLVOI. ZBÎRLIT.