Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru buft

buft sn [At: TDRG / V: bufl├ş╚Ö, b├║fta, b├║fte(a), bufti1 sm (A: nct) / Pl: ? / E: nct] (Reg) P├óntece de animal sau de om.
BUFT, bufturi, s. n. (Reg.) P├óntece, burt─â (de animal sau de om). ÔÇô Et. nec.
BUFT, bufturi, s. n. (Reg.) P├óntece, burt─â (de animal sau de om). ÔÇô Et. nec.
BUFT, bufturi, s. n. (Mold.) Stomac sau burt─â de mamifere. Costi╚Ťe de porc afumate, chi╚Öte ╚Öi buft umplut, trandafiri usturoia╚Ťi ╚Öi sl─ânin─â de cea sub╚Ťire, f─âcute de cas─â, t─âiete la un loc, fripte bine ├«n tigaie ╚Öi cu m─âm─âligu╚Ť─â cald─â, se duc unse pe g├«t. CREANG─é, A. 103. ÔÇô Variant─â: boft (CAMILAR, N. I 254) s. n.
BUFT, bufturi, s. n. (Reg.) Stomac sau burt─â de mamifere. ÔÇô Comp. magh. bufli.
buft (reg.) s. n., pl. b├║fturi
buft s. n., pl. b├║fturi
BUFT s. v. abdomen, burtă, pântece.
BUFT ~uri n. pop. Stomac de vit─â sau de porc. /Orig. nec.
buft n. Mold. 1. burta vitelor; 2. un fel de cartaboș: chiște și buft umplut CR. [Formă amplificată din buf, care exprimă ceva umflat].
buft n., pl. ur─ş (ung. bufti, busnat, buc─âlat. V. buftea. Cp. cu bi- ╚Öi ghiftu─şesc). Nord. Chi╚Öc─â, stomah de porc. C├«rna╚Ť (umplut cu carne tocat─â, pisat ╚Ö.a.) f─âcut din acest stomah. Fig. Iron. Om gras (╚śez. 31, 112).[1]
buft s. v. ABDOMEN. BURTĂ. PÎNTECE.

Buft dex online | sinonim

Buft definitie

Intrare: buft
buft substantiv neutru