Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru bufon

buf├│n [At: NEGRUZZI S. II, 228 / Pl: ~i / E: fr bauffon] 1 sm (Iuz) Personaj comic ├«mbr─âcat ├«n haine grote╚Öti, care ├«ntre╚Ťinea o atmosfer─â de veselie la cur╚Ťile suveranilor sau ale seniorilor Si: m─âsc─ârici, nebun. 2 sm Personaj comic buf3 (3) ├«ntr-o pies─â de teatru. 3 sm (Prt) Persoan─â care face pe al╚Ťii s─â r├ód─â prin glume, gesturi caraghioase etc. (sau care este obiect de batjocur─â ├«ntr-o societate). 4 a (Rar) Care este comic Si: caraghios, grotesc.
bufoná vi [At: DEX2 / Pzi: ~ nează / E: fr bouffoner] 1-2 A spune (sau a face) bufonerii.
BUF├ôN, -─é, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau coco╚Öat), care ├«ntre╚Ťinea o atmosfer─â de veselie la cur╚Ťile suveranilor sau ale seniorilor; m─âsc─ârici, nebun. ÔÖŽ Personaj comic ├«ntr-o pies─â de teatru. ÔÖŽ (Peior.) Persoan─â care face pe al╚Ťii s─â r├ód─â prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocur─â ├«ntr-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. ÔÇô Din fr. bouffon.
BUF├ôN, -─é, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic ├«mbr─âcat ├«n haine grote╚Öti, care ├«ntre╚Ťinea o atmosfer─â de veselie la cur╚Ťile suveranilor sau ale seniorilor; m─âsc─ârici, nebun. ÔÖŽ Personaj comic buf3 ├«ntr-o pies─â de teatru. ÔÖŽ (Peior.) Persoan─â care face pe al╚Ťii s─â r├ód─â prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocur─â ├«ntr-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. ÔÇô Din fr. bouffon.
BUF├ôN2, -─é, bufoni, -e, adj. (Rar) Caraghios, comic. Mantia... alb─â [a lui Eliade] subliniaz─â conven╚Ťionalul, solemnitatea bufon─â cu care roste╚Öte frazele. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 12/6.
BUF├ôN1, bufoni, s. m. (├Än epoca feudal─â) Personaj comic, ├«mbr─âcat caraghios, care tr─âia la curtea suveranilor sau a seniorilor pentru a-i distra cu glume, gesturi ╚Öi grimase grote╚Öti; p. ext. persoan─â care face pe al╚Ťii s─â r├«d─â, spun├«nd glume, f─âc├«nd str├«mb─âturi etc. V. m─âsc─ârici, paia╚Ť─â. La voi ├«n toat─â vremea au trecere bufonii. NEGRUZZI, S. II 228.
BUF├ôN, -─é, bufoni, -e, adj. Caraghios, comic. ÔÖŽ (Substantivat, m.; ├«n epoca feudal─â) Personaj comic ├«ntre╚Ťinut la cur╚Ťile suveranilor sau ale seniorilor, pentru a provoca r├ósul prin glume, gesturi etc.; m─âsc─ârici; p. ext. persoan─â care face pe al╚Ťii s─â r├ód─â prin glume, gesturi caraghioase etc. ÔÇô Fr. bouffon (<it.)
buf├│n adj. m., s. m., pl. buf├│ni; adj. f. buf├│n─â, pl. buf├│ne
buf├│n s. m., adj. m., pl. buf├│ni; f. sg. buf├│n─â, pl. buf├│ne
BUF├ôN s. m─âsc─ârici, paia╚Ť─â, (rar) nebun, (├«nv.) cabaz, caraghioz, mascara, mascaragiu, m─âsc─âraci, m─âsc─âre╚Ť, soitar, (fran╚Ťuzism ├«nv.) baladin, (├«nv., ├«n Mold.) ghidu╚Ö. (~ la curtea unui suveran medieval.)
BUF├ôN s.m. Personaj comic ├«mbr─âcat caraghios, care era ╚Ťinut la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-╚Öi distra st─âp├ónii cu glume, cu str├ómb─âturi etc.; m─âsc─ârici. ÔÖŽ Actor care interpreteaz─â roluri de un comic exagerat; (p. ext.) om care st├órne╚Öte r├ósul cu glumele, faptele sau str├ómb─âturile sale. // adj. (Rar) Caraghios, comic. [< fr. bouffon, it. buffone].
BUFÓN I. s. m. 1. personaj comic îmbrăcat caraghios, la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-i distra cu glume, strâmbături etc.; măscărici. 2. personaj buf, din teatru. 3. (peior.) om care stârnește râsul prin glume, gesturi caraghioase etc. II. adj. comic, caraghios, grotesc. (< fr. bouffon)
BUFÓN1 ~ă (~i, ~e) rar Care provoacă râsul; pasibil de râs (și de batjocură); caraghios; ridicol. /<fr. bouffon
BUF├ôN2 ~i m. 1) Personaj comic, angajat la cur╚Ťile medievale s─â distreze un suveran sau un senior; m─âsc─ârici. 2) fig. Persoan─â care amuz─â prin glume sau prin gesturile sale ridicole. /<fr. bouffon
bufon a. și m. caraghios, măscăriciu.
*buf├│n m. (fr. bouffon, it. buffone, d. buffo, buf). Personagi┼ş care te face s─â r├«z─ş, om neserios. Adj. Glume╚Ť, ironic: vorba bufon─â.
BUFON s. m─âsc─ârici, paia╚Ť─â, (rar) nebun, (├«nv.) cabaz, caraghioz, mascara, mascaragiu, m─âsc─âraci, m─âsc─âre╚Ť, soitar, (fran╚Ťuzism ├«nv.) baladin, (├«nv., ├«n Mold.) ghidu╚Ö. (~ la curtea unui suveran medieval.)
a face pe bufonul expr. 1. a se complăcea în ipostaza de obiect de batjocură celor din jur. 2. a-i distra pe cei din jur cu glume.

Bufon dex online | sinonim

Bufon definitie

Intrare: bufon (s.m.)
bufon substantiv masculin
Intrare: bufon (adj.)
bufon adjectiv