bufón [At: NEGRUZZI S. II, 228 / Pl: ~i / E: fr bauffon] 1 sm (Iuz) Personaj comic îmbrăcat în haine grotești, care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor Si: măscărici, nebun. 2 sm Personaj comic buf3 (3) într-o piesă de teatru. 3 sm (Prt) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc. (sau care este obiect de batjocură într-o societate). 4 a (Rar) Care este comic Si: caraghios, grotesc. bufoná vi [At: DEX2 / Pzi: ~ nează / E: fr bouffoner] 1-2 A spune (sau a face) bufonerii. BUFÓN, -Ă, bufoni, -e,
s. m.,
adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (
Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate.
2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din
fr. bouffon. BUFÓN, -Ă, bufoni, -e,
s. m.,
adj. 1. S. m. Personaj comic îmbrăcat în haine grotești, care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic buf3 într-o piesă de teatru. ♦ (
Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate.
2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din
fr. bouffon. BUFÓN2, -Ă, bufoni, -e,
adj. (Rar) Caraghios, comic. Mantia... albă [a lui Eliade] subliniază convenționalul, solemnitatea bufonă cu care rostește frazele. CONTEMPORANUL, S. II, 1949,
nr. 156, 12/6.
BUFÓN1, bufoni,
s. m. (În epoca feudală) Personaj comic, îmbrăcat caraghios, care trăia la curtea suveranilor sau a seniorilor pentru a-i distra cu glume, gesturi și grimase grotești;
p. ext. persoană care face pe alții să rîdă, spunînd glume, făcînd strîmbături etc.
V. măscărici, paiață. La voi în toată vremea au trecere bufonii. NEGRUZZI, S. II 228.
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e,
adj. Caraghios, comic. ♦ (Substantivat,
m.; în epoca feudală) Personaj comic întreținut la curțile suveranilor sau ale seniorilor, pentru a provoca râsul prin glume, gesturi etc.; măscărici;
p. ext. persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc. –
Fr. bouffon (<
it.)
bufón adj. m.,
s. m.,
pl. bufóni;
adj. f. bufónă,
pl. bufóne
bufón s. m., adj. m., pl. bufóni; f. sg. bufónă, pl. bufóne BUFÓN s. măscărici, paiață, (rar) nebun, (înv.) cabaz, caraghioz, mascara, mascaragiu, măscăraci, măscăreț, soitar, (franțuzism înv.) baladin, (înv., în Mold.) ghiduș. (~ la curtea unui suveran medieval.) BUFÓN s.m. Personaj comic îmbrăcat caraghios, care era ținut la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-și distra stăpânii cu glume, cu strâmbături etc.; măscărici. ♦ Actor care interpretează roluri de un comic exagerat; (p. ext.) om care stârnește râsul cu glumele, faptele sau strâmbăturile sale. // adj. (Rar) Caraghios, comic. [< fr. bouffon, it. buffone].
BUFÓN I.
s. m. 1. personaj comic îmbrăcat caraghios, la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-i distra cu glume, strâmbături etc.; măscărici. 2. personaj buf, din teatru. 3. (
peior.) om care stârnește râsul prin glume, gesturi caraghioase etc. II.
adj. comic, caraghios, grotesc. (< fr. bouffon)
BUFÓN1 ~ă (~i, ~e) rar Care provoacă râsul; pasibil de râs (și de batjocură); caraghios; ridicol. /<fr. bouffon BUFÓN2 ~i m. 1) Personaj comic, angajat la curțile medievale să distreze un suveran sau un senior; măscărici. 2) fig. Persoană care amuză prin glume sau prin gesturile sale ridicole. /<fr. bouffon bufon a. și m. caraghios, măscăriciu.
*bufón m. (fr. bouffon, it. buffone, d. buffo, buf). Personagiŭ care te face să rîzĭ, om neserios. Adj. Glumeț, ironic: vorba bufonă.
BUFON s. măscărici, paiață, (rar) nebun, (înv.) cabaz, caraghioz, mascara, mascaragiu, măscăraci, măscăreț, soitar, (franțuzism înv.) baladin, (înv., în Mold.) ghiduș. (~ la curtea unui suveran medieval.) a face pe bufonul expr. 1. a se complăcea în ipostaza de obiect de batjocură celor din jur.
2. a-i distra pe cei din jur cu glume.