búfnet sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: bufni + -et] Bufnitură.

BÚFNET, bufnete, s. n. Bufnitură. – Bufni + suf. -et.

BÚFNET, bufnete, s. n. Bufnitură. – Bufni + suf. -et.

BÚFNET, bufnete, s. n. Bufnitură. Din cînd în cînd, șrapnelele... se sparg pe sus cu un bufnet înfundat. SANDU, P. 60.

BÚFNET, bufnete, s. n. Bufnitură. – Din bufni + suf. -et.

búfnet s. n., pl. búfnete

búfnet s. n., pl. búfnete

BÚFNET s. v. bufnitură.

búfnet și (vechĭ) búhnet n., pl. e. Bubuitură: buhnete de puștĭ (Cant.). Izbitură de zgomot înfundat.

BUFNET s. bufneală, bufnire, bufnit, bufnitură, pufnet. (Se aude un ~.)