bufneálă sf [At: DEX2 / Pl: ~eli / E: bufni + -eală] (Rar) Bufnitură.

BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. (Rar) Bufnitură. – Bufni + suf. -eală.

BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. (Rar) Bufnitură. – Bufni + suf. -eală.

BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. 1. Îmbufnare. De șase ani de cînd îmi mănînci zilele cu neajunsuri și sărăcie; în fitece oră socoteli și catastișe, bufneli și chiondoreli. DELAVRANCEA, S.112. 2. Zgomot produs de o lovitură puternică; bufnitură. (Atestat în forma de pl. bufnele) Asculta bufnelele valurilor. DUNĂREANU, CH. 188. – Pl. și: bufnele.

BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. (Rar) 1. Îmbufnare. 2. Bufnitură. – Din bufni + suf. -eală.

bufneálă s. f., g.-d. art. bufnélii; pl. bufnéli

bufneálă s. f., g.-d. art. bufnélii; pl. bufnéli

BUFNEÁLĂ s. v. bufnitură.

BUFNEALĂ s. bufnet, bufnire, bufnit, bufnitură, pufnet. (Se aude o ~.)