Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru bufneală

bufneálă sf [At: DEX2 / Pl: ~eli / E: bufni + -eală] (Rar) Bufnitură.
BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. (Rar) Bufnitură. – Bufni + suf. -eală.
BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. (Rar) Bufnitură. – Bufni + suf. -eală.
BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. 1. Îmbufnare. De șase ani de cînd îmi mănînci zilele cu neajunsuri și sărăcie; în fitece oră socoteli și catastișe, bufneli și chiondoreli. DELAVRANCEA, S.112. 2. Zgomot produs de o lovitură puternică; bufnitură. (Atestat în forma de pl. bufnele) Asculta bufnelele valurilor. DUNĂREANU, CH. 188. – Pl. și: bufnele.
BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. (Rar) 1. Îmbufnare. 2. Bufnitură. – Din bufni + suf. -eală.
bufneálă s. f., g.-d. art. bufnélii; pl. bufnéli
bufneálă s. f., g.-d. art. bufnélii; pl. bufnéli
BUFNEÁLĂ s. v. bufnitură.
BUFNEALĂ s. bufnet, bufnire, bufnit, bufnitură, pufnet. (Se aude o ~.)

bufneală definitie

bufneală dex

Intrare: bufneală
bufneală substantiv feminin