budoar sn [At: ALECSANDRI, T. 883 / V: (înv) ~duar~ / Pl: ~e / E: fr boudoir] Salonaș elegant și intim al unei femei Si: iatac, toaletă.

BUDOÁR, budoare, s. n. Cameră intimă a unei femei. – Din fr. budoir.

BUDOÁR, budoare, s. n. Cameră intimă a unei femei. – Din fr. budoir.

BUDOÁR, budoare, s. n. Salon intim al unei femei din marea burghezie. Vei fi sărbătorit. în calitate de comandant... în budoarele patriciene. CAMIL PETRESCU, T. II 198. Mi-aruncă De la sînul tău cel dulce floarea veștedă de luncă... Ori in umbra parfumată a budoarului să vin, Să mă-mbete acel miros de la pînzele de in. EMINESCU, O. I 154.

BUDOÁR, budoare, s. n. Cameră intimă a unei femei. [Pr.: -do-ar] – Fr. budoir.

budoár s. n., pl. budoáre

budoár s. n. (sil. -doar), pl. budoáre

BUDOÁR s.n. (Liv.) Salon intim de primire al unei femei (mai ales din așa-zisa înaltă societate). [Pl. -re-, -ruri. / < fr. boudoir].

BUDOÁR s. n. salon intim de primire al unei femei. (< fr. boudoir)

BUDOÁR ~e n. Odaie intimă a unei femei. [Sil. bu-doar] /<fr. boudoir

budoàr n. mică încăpere, împodobită cu eleganță, pentru uzul particular al damelor (= fr. boudoir).

*budoár n., pl. e (fr. boudoir). Barb. Iatac.