Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru budihace

budih├íce sm [At: CREANG─é, GL. / V: ~d─âh~, ~ ├íci, ~ h├ęci / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Monstru.
BUDIH├üCE, budihace, s. f. (Reg.) Monstru, pocitanie. ÔÇô Et. nec.
BUDIH├üCE, budihace, s. f. (Reg.) Monstru, pocitanie. ÔÇô Et. nec.
BUDIHÁCE, budihace, s. f. (Mold., Bucov.) Monstru, pocitanie. V. mama-pădurii, matahală. Curat ucigă-l crucea l-a colăcit să vie și să-și facă, budihacea, casă la noi în sat. CREANGĂ, A. 43.
BUDIHÁCE, budihace, s. f. (Reg.) Monstru, pocitanie.
budiháce (reg.) s. f., art. budihácea, g.-d. art. budihácei; pl. budiháce
budiháce s. f., art. budihácea, g.-d. art. budihácei; pl. budiháce
BUDIHÁCE s. v. arătare, monstru, pocitanie, pocitură.
budihace f. Mold. 1. pocitură (vorbind de lup): să-și facă budihacea casa la noi în sat CR.; 2. (budihaie) sperietoare de păsări. [Origină necunoscută].
budih├íce f. (cp. cu b├«zd├«ganie, buduhal─â, buliha─ş). Nord. B├«zd├«ganie, dihanie, monstru.
budihace s. v. AR─éTARE. MONSTRU. POCITANIE. POCITUR─é.

Budihace dex online | sinonim

Budihace definitie

Intrare: budihace
budihace substantiv feminin