15 definiții pentru budala
budalá sms [At: CARAGIALE, S. n. 34 / E: tc budalo] (Trî) Om prost. BUDALÁ s. m. (
Înv.) Om prost, nătărău. – Din
tc. budala. BUDALÁ s. m. sg. (Turcism
înv.) Om prost, nătărău. – Din
tc. budala. BUDALÁ s. m. sg. (Rar) Om prost, nătărău, prostănac. Eu cu budalaua, cu capsomanul ăsta de Ianulea, mult n-am să mai fac purici. CARAGIALE, III 37.
BUDALÁ s. m. sg. (
Reg.) Om prost, nătărău. –
Tc. budala. !budalá (
înv.)
s. m.,
art. budaláua
budalá s. f., art. budaláua budálă (= budalá) s. m. invar.
BUDALÁ adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău. budalá (-le), s. m. – Tont, stupid, prost. –
Var. budulac, budulaș.
Mr. budală.
Tc. budala (Cihac, II, 484; Șeineanu, II, 60; Lokotsch 338; Ronzevalle 61);
cf. ngr. μπουντάλας,
bg.,
sb. budala. D. Zamfirescu folosește cuvîntul cu sensul de „gras, corpolent”, probabil prin confuzie cu budihală.
budală m. prostănac: eu cu budalaua ăsta de Ianulea CAR. [Turc. BUDALA, năuc].
budalá f. (turc. budala, tîmp, d. ar. budala, pl. de la abdal, cerșitor, derviș cerșitor maĭ mult orĭ maĭ puțin idiot; bg. sîrb. budala. V.
budulac). Fam. Tîmp, dobitoc: ĭa o budala și acest om!
budala adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. BUDALA subst. < tc. „nătărău” (Tik), fam. (Deal 134). Budălănescu (IS 271). budală, budale
s. f. om naiv / credul
Budala dex online | sinonim
Budala definitie
Intrare: budala
budala substantiv feminin