budala definitie

3 intrări

15 definiții pentru budala

budalá sms [At: CARAGIALE, S. n. 34 / E: tc budalo] (Trî) Om prost.
BUDALÁ s. m. (Înv.) Om prost, nătărău. – Din tc. budala.
BUDALÁ s. m. sg. (Turcism înv.) Om prost, nătărău. – Din tc. budala.
BUDALÁ s. m. sg. (Rar) Om prost, nătărău, prostănac. Eu cu budalaua, cu capsomanul ăsta de Ianulea, mult n-am să mai fac purici. CARAGIALE, III 37.
BUDALÁ s. m. sg. (Reg.) Om prost, nătărău. – Tc. budala.
!budalá (înv.) s. m., art. budaláua
budalá s. f., art. budaláua
budálă (= budalá) s. m. invar.
BUDALÁ adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
budalá (-le), s. m. – Tont, stupid, prost. – Var. budulac, budulaș. Mr. budală. Tc. budala (Cihac, II, 484; Șeineanu, II, 60; Lokotsch 338; Ronzevalle 61); cf. ngr. μπουντάλας, bg., sb. budala. D. Zamfirescu folosește cuvîntul cu sensul de „gras, corpolent”, probabil prin confuzie cu budihală.
budală m. prostănac: eu cu budalaua ăsta de Ianulea CAR. [Turc. BUDALA, năuc].
budalá f. (turc. budala, tîmp, d. ar. budala, pl. de la abdal, cerșitor, derviș cerșitor maĭ mult orĭ maĭ puțin idiot; bg. sîrb. budala. V. budulac). Fam. Tîmp, dobitoc: ĭa o budala și acest om!
budala adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.
BUDALA subst. < tc. „nătărău” (Tik), fam. (Deal 134). Budălănescu (IS 271).
budală, budale s. f. om naiv / credul

budala dex

Intrare: budala
budala substantiv feminin
Intrare: budală
budală
Intrare: Budala
Budala