buda definitie

24 definiții pentru buda

búdă sf [At: PAMFILE, I. C. 433 / Pl: ~de, (îvr) ~ uzi / E: rs бyдa] (Reg) 1 Cocioabă de lemn, în care locuiesc pădurarii. 2 Prăvălioară de lemn Si: baracă, magherniță. 3 Closet.
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.
BÚDĂ, bude, s. f. (Reg.) 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). [Pl. și: buzi] – Din rus., pol., ung. buda.
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.
BÚDĂ, bude și buzi, s. f. (Reg.) 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). – Din rus., pol., magh. buda.
BÚDĂ, bude, s. f. 1. (Mold., Bucov.) Prăvălioară de lemn; magherniță. Cum gătesc descărcatul... pun lacătele la bude și vin și eu după tine. SADOVEANU, D. P. 93. Moldovanul pîrise pe negustor la județii craiului leșesc și-l prigonise pentru niște bude. SADOVEANU, Z. C. 237. 2. (Mold.) Căsuță de lemn în pădure; colibă.
BÚDĂ, bude, s. f. (Reg.) 1. Prăvălioară de lemn; magherniță. 2. Colibă. 3. Closet. – Rus, ucr. buda.
Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.
búdă (reg.) s. f., g.-d. art. búdei; pl. búde
budá vb., ind. prez. 1 sg. budéz, 3 sg. și pl. budeáză
búdă s. f., g.-d. art. búdei; pl. búde
BÚDĂ s. v. closet, toaletă, vece.
BUDÁ vb. intr. A se arăta nemulțumit (față de cineva) printr-o atitudine îmbufnată sau indiferentă. ◊ (fam.) a face mutre (cuiva). (< fr. bouder)
búdă (-de), s. f.1. (Trans.) Cocioabă, colibă. – 2. (Mold.) Prăvălie, magazin. – 3. (Trans.) Closet. – Var. bujdă, burdă, bușdă. Pol., rus. buda „colibă” (Cihac, II, 31), cf. mag. buda (Gáldi, Dict., 111). Cf. și butcă și bordei. Der. bujd(e)ucă, s. f. (Mold., locuință dărăpănată, cocioabă); bujdei (var. bușdei, bujdulă, bușdulă), s. n. și f. (magherniță, șandrama); budar, s. m. (fîntînar).
Buda f. partea Buda-Pestei pe dreapta Dunării, numită de Sași Ofen.
búdă f., pl. e (rus. pol. buda, ung. buda, d. germ. bude. V. butcă). Mold. Rar. Căsuță de pădurar. Baracă, magherniță. Trans. (d. ung.) Latrină. V. bujlă.
bu s. v. CLOSET. TOALETĂ. VECE.
búdă, buzi, s.f. – 1. Cocioabă, colibă. 2. Construcție de lemn, într-o apă, amplasată la o oarecare depărtare de casă, în incinta gospodăriei; latrină, closet, privată. ♦ (onom.) Bud, nume de familie frecvent în Budești, dar și în Groșii Țibleșului, Suciu de Sus, Tg. Lăpuș (1.941 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007); Buda, nume de familie frecvent în zona Băiuț, Cupșeni, Lăpuș, Tg. Lăpuș (2.275 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007, cf. DFN). – Din pol., ucr., rus. buda „colibă” (Cihac, DLRM); din rus. buda (MDA); cf. magh. buda (Galdi, cf. DER).
búdă, buzi, s.f. – Construcție de lemn, într-o apă, amplasată la o oarecare depărtare de casă, în incinta gospodăriei, care servește drept closet. – Din rus. buda „colibă”, cf. magh. buda (DER).
BUDA, com. în jud. Buzău, pe Rîmnic; 3.570 loc. (1991). Centru pomicol.
BUDA, lac glaciar pe versantul sudic al M-ților Făgăraș, la 2.056 m alt.; 0,9 ha; ad. max.: 2,2 m. De aici izv. pîrîul Buda, unul dintre izv. Argeșului.
LEXICONUL DE LA BUDA, nume sub care este cunoscut „Lesiconul romanesc-latinesc-unguresc-nemțesc”, apărut la Buda în 1825. Elaborat de reprezentați ai Școlii Ardelene (început de S. Micu, principalii autori au fost: P. Maior, I. Cornelli, V. Coloși, I. Teodorovici ș.a.). Marchează începutul lexicografiei românești moderne (are c. 10.000 articole-titlu și conține indicații etimologice), pe care a influențat-o în sens latinizant.
BUD, -Ă, cf. sl. ьoуднтн „excitare” și cf. subst. budă „cocioabă”. I. 1. Bud udvornic 1219 (11-13 C I 171), formă ard. nearticulată; – (Ard; Mar); Tit Bud mar.; -a, munt., 1388 (Rep D 25); Bud/escul (17 B II 99); -ești, fam. (Hur) și s.; -eni s.; -eanul t. 2. Bude (Dm; Mar; Șchei I; 17 B IV 438); Budeo (16 A I 511; 16 B I 43). 3. Budu (Bîr I; Sd XVI; – C. (IS 269); -l s., -l, vlah din Serbia (DR IV 1). 4. Budul/ea (Ard); -uca, fam., munt. (RI I 21); -escul, T., munt. 1598 (RI VIII 151). 5. Budulan, N. (AO XVI 355); Budulat fam. (ib.). 6. Budulușa b. (16 B IV 168). 7. Buda (subst. budă) pren., mold. (RS 76; P14) și ss.; – b. (Ștef; Vr; Moț; 16 B IV 491; 17 A IV 122);- stolnic, 1458 (Div; – Miclăuș, ard. (Șd VI 491); Budă (17 B II 274); Budăscul (ib. 402) II. Cu sufixe: 1. Maritale: Budaia (Vr); -easa s. 2. Budac (Sd XVI; Arh; VR; Sur V) cf. și subst. budac „vas” sau ung. búdak „ciomag”, la figurat „prost” (expl. Pașca); Budac/u, Ioan, olt. (BCI VIII 17); -ul, mold. (Bîr III; Sd VI 14). 3. Budălăn/escu, M, (IS 271). 4. Budan boier 1521-29 (P Gov f° 16); Budănești s.; Budașcă (Viciu 15). 5. Budei, V., act.; -ul, V. ard. (Mag Br). 6. Budeci, D. (C Ștef). 7. Budi f., țig. 8. Budic b. (Sur II; 16 A I 386, III 145); -i (Ard); Budica f., por. (Sc). 9. Budia (Ard); Budieni s. (Ind 13 – 16 B), cf. subst. budiană „vîzdoagă”. 10. Budil/ă, 1600 (AO VII 29); -a s. 11. Budin (Dm); – vătaf (16 B VI 24; 17 B I 172; -a s; -ești s. (Olt); Budinca f., (Grș 11; AO XII 46). 12. Budiu, act.; -l s. 13. Budig (Sd XVI). 14. + -lea: Budlea fam., ard., 1722 (Paș). 15. Bud/oiu (Paș); -oești s. (16 B II 361); Budoi zis și Bodoni s. (16 B I 11); 16. Budui, -u (Vr); -ul t.; Buduila t,; Buduinea, olt. (16 B VI 340). 17. Buduiasca, Buduile ss. 18. Buduna f. (17 B II 235). 19. Buduțea, loan (16 A III 263). 20. + suf. ung. -i: Ioan Budai-Deleanu. 21. Budeșteni s. (16 B II 29) < Budești. 22. + -slav: Buduslău s. cf. Budislav și Budușlov, 1467 (Ț-Rom 266). III. Forme enigmatice: 1. Budachi t.; Budăchilă (Ard II 123). 2. Budelecan ard. 3. Budola (Ard); Bodolea, act.
a fi în budă / în pom expr. (reg., pop.) a avea necazuri mari.

buda dex

Intrare: budă (pl. bude)
budă pl. bude substantiv feminin
Intrare: budă (pl. buzi)
budă pl. buzi
Intrare: buda
buda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: Budă
Budă
Intrare: Buda
Buda