bucși1 vt vz buci

bucși2 vt [At: VICIU, GL. / Pzi: ~ șesc / E: nct] (Reg) 1 A lovi cu putere. 2 A umple până la refuz Si: a îndesa. 3 A podidi (sângele).

bucșít2, ~ ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bucși] (Reg; nob) 1 Lovit2 cu putere. 2 Umplut2 până la refuz. 3 Însângerat2.

bucșít1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: bucși] (Reg; nob) 1-3 Bucșire (1-3).

BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov.), A umple pînă la refuz; a îndesa, a ticsi. Amu [boierul], și-a bucșit conacul cu ostași și nici nu vrea să știe de nimic. GALAN, Z. R. 305. ♦ A năpădi, a podidi. A bucșit sîngele pe gură. CAMILAR, N. II 412. ♦ Refl. A se înghesui, a se îngrămădi. Lumea se bucșise spre ieșire. CAMILAR, N. II 184.

BUCȘÍT, -Ă, bucșiți, -te, adj. Plin pînă la refuz; îndesat; ticsit, înțesat. Pe lîngă sărăcia lui mai avea incă și o casă bucșită de copii. SBIERA, P. 187. Caprele de multe ori sînt bucșite de rîie. ȘEZ. IV 124.

BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A umple până la refuz; a îndesa, a ticsi. ♦ A năpădi, a podidi.

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bucșeáscă

BUCȘÍ vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, năpădi, podidi, ticsi, umple.

BUCȘÍT adj. v. burdușit, îndesat, înghesuit, îngrămădit, ticsit.

A BUCȘÍ ~ésc tranz. reg. (obiecte) A vârî cu forța într-un spațiu (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui. /Orig. nec.

bucsi v. Mold. V. băcsì.

bucșésc și bîcșésc v. tr. (cp. cu ung. buksi, cap gros, om greŭ de cap. V. îmbîcșeșc). Est. Tixesc, umplu îndesînd: un tren bucșit de soldațĭ (Sov. 233), un sac bucșit de lînă. V. doldora, țoșcă.

bucși vb. v. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. NĂPĂDI. PODIDI. TICSI. UMPLE.

bucșit adj. v. BURDUȘIT. ÎNDESAT. ÎNGHESUIT. ÎNGRĂMĂDIT. TICSIT.