9 definiții pentru bucățelit
bucățeli vt [At: DEX2 / Pzi: ~ lesc / E: bucățele] (Reg) A îmbucătăți. BUCĂȚELÍ, bucățelesc,
vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A îmbucătăți. – Din
bucățele (
pl. lui bucățică).
BUCĂȚELÍ, bucățelesc,
vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A îmbucătăți. – Din
bucățele (
pl. lui bucățică).
BUCĂȚELÍ, bucățelesc,
vb. IV.
Tranz. (
Mold.,
Bucov.) A tăia în bucățele, a îmbucătâți. (
Refl. pas.) Uite așa de laolaltă toată [moșia] s-a bucățelit. CONTEMPORANUL, I 198.
BUCĂȚELÍ, bucățelesc,
vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A bucăți. – Din
bucățele (
pl. lui bucățică).
bucățelí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. bucățelésc,
imperf. 3
sg. bucățeleá;
conj. prez. 3 să bucățeleáscă
bucățelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. bucățeleáscă BUCĂȚELÍ vb. v. îmbucătăți. bucățeli vb. v. ÎMBUCĂTĂȚI. Bucățelit dex online | sinonim
Bucățelit definitie
Intrare: bucățeli
bucățeli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: bucățelit
bucățelire infinitiv lung