Dicționare ale limbii române

2 intrări

9 definiții pentru bucățelit

bucățeli vt [At: DEX2 / Pzi: ~ lesc / E: bucățele] (Reg) A îmbucătăți.
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov.) A tăia în bucățele, a îmbucătâți. (Refl. pas.) Uite așa de laolaltă toată [moșia] s-a bucățelit. CONTEMPORANUL, I 198.
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bucăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).
bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă
bucățelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. bucățeleáscă
BUCĂȚELÍ vb. v. îmbucătăți.
bucățeli vb. v. ÎMBUCĂTĂȚI.

Bucățelit dex online | sinonim

Bucățelit definitie

Intrare: bucățeli
bucățeli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: bucățelit
bucățelit participiu
bucățelire infinitiv lung