bucsău definitie

10 definiții pentru bucsău

BUCSẮU s. m. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu ramuri lungi, verzi-albăstrui, cu frunze simple și cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Spartium junceum). – Cf. lat. buxus.
BUCSẮU s. m. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu ramuri lungi, verzi-albăstrui, cu frunze simple și cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Spartium junceum). – Cf. lat. buxus.
BUCSẮU s. m. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu ramuri lungi, verzi-albăstrui, cu frunze puține și cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Spartium junceum). – Lat. lit. buxus.
bucsắu s. m., art. bucsắul
bucsău s. m., art. bucsăul
BUCSĂU s. (BOT.; Spartium junceum) (reg.) scai-de-papură.
bucsău n. plantă cultivată prin grădini pentru florile sale frumoase și odorante (Spartium junceum). [Derivat din bucsi și numită astfel după inflorescența sa].
bucsắŭ m. (vulgarizm d. lat. buxus, cimșir?). Un copăcel papilionaceŭ care crește pin sudu Eŭropei și se cultivă la noĭ pin grădinĭ (spártium júnceum).
BUCSĂU s. (BOT.; Spartium junceum) (reg.) scai-de-papură.
SPARTIUM L., SPARTIUM, BUCSĂU, fam. Leguminosae. Gen cu o singură specie: S. junceum L. Originară din regiunile mediteraneene și Insulele Canare. Înflorește vara. Flori mari, galbene, parfumate, dispuse în raceme terminale. Arbust, cca 3,5 m înălțime, ramuri lungi, cilindrice, glauce. Lujerii tineri zvelți cu dungi subțiri, albicioase, de obicei fără frunze sau cu cîteva foarte mici, simple, alungit-eliptice sau lanceolate, preiau funcția frunzelor. Fructele sînt păstăi liniare, pubescente, 10 cm lungime comprimate (Pl. 68, fig. 383).

bucsău dex

Intrare: bucsău
bucsău substantiv masculin