buciumător definitie

8 definiții pentru buciumător

buciumător, ~oare smf a [At: ODOBESCU, S. II, 168 / Pl: ~i, ~ oare / E: buciuma + -ător] 1-2 (Persoană) care buciumă.
BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. – Buciuma + suf. -ător.
BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. – Buciuma + suf. -ător.
BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. [De trofeu] era aninată armătura mortului și anume un arc... un scut, un corn buciumător. ODOBESCU, S. II 186.
BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă2. – Din buciuma2 + suf. -(ă)tor.
buciumătór (rar) adj. m., pl. buciumătóri; f. sg. și pl. buciumătoáre
buciumătór adj. m., pl. buciumătóri; f. sg. și pl. buciumătoáre
BUCIUMĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care (parcă) buciumă. Ecou ~. [Sil. -ciu-mă-] /a buciuma + suf. ~tor

buciumător dex

Intrare: buciumător
buciumător adjectiv