buchiníst sm [At: DEX2 / Pl: ~iști / E: fr bouquiniste] (Frm) Anticar (ambulant).

buchirisí vti [At: DEX2 / Pzi: ~ sesc / E: bucher + -isi] (Rar) 1-2 A buchisi (3).

BUCHINÍST, buchiniști, s. m. (Livr.) Anticar2. – Din fr. bouquiniste.

BUCHINÍST, buchiniști, s. m. (Franțuzism) Anticar2. – Din fr. bouquiniste.

BUCHINÍST, buchiniști, s. m. (Franțuzism învechit) Anticar. De multe ori a trebuit să-și dea paraua gurii pentru un manuscris vechi ori o carte rară descoperită în vrafurile mucezite ale vreunui buchinist. VLAHUȚĂ, O. A. 238.

BUCHINÍST, buchiniști, s. m. (Franțuzism înv.) Anticar. – Fr. bouquiniste.

buchiníst (livr.) s. m., pl. buchiníști

buchiníst s. m., pl. buchiníști

BUCHINÍST s. v. anticar.

BUCHINÍST s. m. anticar2. (< fr. bouquiniste)

BUCHINÍST ~ști m. Negustor de cărți vechi; anticar. /<fr. bouquiniste

buchinist m. cel ce vinde cărți vechi, anticar.

*buchiníst m. (fr. bouquiniste, d. bouquin, carte veche, d. ol. boeckin, cărticică). Barb. Anticar, care cumpără și vinde cărți vechĭ. – Verbu a buchini (după fr. bouquiner, a tot umbla cu cărțile), cu înț. de „a bucheri” nu există pe rom.

buchinist s. v. ANTICAR.