Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
14 definiții pentru buchinist
buchiníst sm [At: DEX2 / Pl: ~iști / E: fr bouquiniste] (Frm) Anticar (ambulant).
buchirisí vti [At: DEX2 / Pzi: ~ sesc / E: bucher + -isi] (Rar) 1-2 A buchisi (3).
BUCHINÍST, buchiniști, s. m. (Livr.) Anticar2. – Din fr. bouquiniste.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
BUCHINÍST, buchiniști, s. m. (Franțuzism) Anticar2. – Din fr. bouquiniste.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
BUCHINÍST, buchiniști, s. m. (Franțuzism învechit) Anticar. De multe ori a trebuit să-și dea paraua gurii pentru un manuscris vechi ori o carte rară descoperită în vrafurile mucezite ale vreunui buchinist. VLAHUȚĂ, O. A. 238.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
BUCHINÍST, buchiniști, s. m. (Franțuzism înv.) Anticar. – Fr. bouquiniste.
buchiníst (livr.) s. m., pl. buchiníști
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
buchiníst s. m., pl. buchiníști
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
BUCHINÍST s. v. anticar.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
BUCHINÍST s. m. anticar2. (< fr. bouquiniste)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
BUCHINÍST ~ști m. Negustor de cărți vechi; anticar. /<fr. bouquiniste
- sursa: NODEX 2002
- permalink
buchinist m. cel ce vinde cărți vechi, anticar.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*buchiníst m. (fr. bouquiniste, d. bouquin, carte veche, d. ol. boeckin, cărticică). Barb. Anticar, care cumpără și vinde cărți vechĭ. – Verbu a buchini (după fr. bouquiner, a tot umbla cu cărțile), cu înț. de „a bucheri” nu există pe rom.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
buchinist s. v. ANTICAR.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
buchinist definitie
buchinist dex
Intrare: buchinist
buchinist
substantiv masculin