buchet sn [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 273/2 / Pl: ~e / E: fr bouquet] 1 Mănunchi (de flori). 2 (Fig) Ceea ce amintește de forma unui buchet de flori. 3 (Reg; spc) Plantă erbacee de talie mică, cu flori albăstrii și liliachii (Geranium pusillum). 4 (D. vinuri) Miros specific.

BUCHÉT, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate (și legate) împreună. ♦ P. gener. Grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă. 2. Aromă (specifică) a vinurilor de calitate superioară. 3. Mică plantă erbacee cu flori violete-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). – Din fr. bouquet.

BUCHÉT, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate (și legate) împreună. ♦ P. gener. Grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă. 2. Aromă de vin. 3. Mică plantă erbacee cu flori violet-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). – Din fr. bouquet.

BUCHÉT, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate și legate împreună. Tanchistul în drum către noi bătălii... prinde buchetul din mîna Fetiței cu bucle-aurii. FRUNZĂ, în POEZ. N. 212. Sînt hotărît să fac un buchet mare, pe care am să-l duc tatii. SAHIA, N. 24. Adoarme fecioara; dar cînd se trezește... Buchet de flori dalbe sub capu-și găsește. BOLINTINEANU, O. 84. Îmi zîmbi, făcîndu-mi un semn de adio cu buchetul de flori ce avea în mînă. NEGRUZZI, S. I 43. 2. Boschet. Pe șesul larg, între buchete de sălcii, înfloreau fînațurile și sfîrîiau cosașii. SADOVEANU, N. F. 26. Buchetele de trestii dormeau cu foșnet lin. TOPIRCEANU,36. 3. Aromă specială a unor vinuri vechi, din viță selecționată.

BUCHÉT, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate și legate împreună. 2. Boschet. 3. Aromă specială a unor vinuri vechi superioare. – Fr. bouquet.

buchét s. n., pl. buchéte

buchét s. n., pl. buchéte

BUCHÉT s. 1. mănunchi, (reg.) smoc, steblă, șomoiog, șomoltoc, (Transilv. și Ban.) chită, (Transilv., Maram. și Ban.) struț, (Transilv.) vârstă. (Un ~ de margarete.) 2. (BOT.; Geranium pusillum) (reg.) săgețică.

BUCHÉT s.n. 1. Mănunchi, legătură de flori. 2. Grup de arbori de aceeași specie în cadrul unui arboret; boschet. 3. Aromă specifică a unor vinuri vechi, selecționate. 4. (Mar.) Ansamblu format din două-trei macarale, servind pentru manevrele curente ale velelor. [< fr. bouquet].

BUCHÉT s. n. 1. mănunchi de flori aranjate și legate împreună. ♦ (p. ext.) grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) luate împreună. 2. grup de arbori de aceeași specie în cadrul unui arboret. 3. aromă specifică a unor băuturi și preparate din fructe și legume. 4. ansamblu din două-trei macarale pentru manevrele curente ale velelor. (<fr. bouquet)

buchét (-te), s. n. – Mănunchi de flori. – Mr. buchet. Fr. bouquet; cf. ngr. μπουϰέτο (› mr.). – Der. buchetar, s. n. (rar, frunze verzi care servesc drept garnitură buchetului de flori); buchetieră, s. f. (florăreasă).

BUCHÉT ~e n. 1) Grup de plante (flori, frunze etc.) tăiate și aranjate în mănunchi cu cozile într-o direcție. 2) Totalitate de obiecte omogene, unite împreună într-un ansamblu. 3) Aromă specifică a unor vinuri, coniacuri, lichioruri de calitate superioară. /<fr. bouquet

buchet n. 1. mânunchiu de flori legate împreună; 2. fig. buchet de copaci.

*buchét n., pl. e (fr. bouquet, var.normandă din bosquet. V. boschet). Mănunchĭ de florĭ legate la un loc, chită. Fig. Aromă a vinului.

BUCHET s. 1. mănunchi, (reg.) smoc, steblă, șomoiog, șomoltoc, (Transilv. și Ban.) chită, (Transilv., Maram. și Ban.) struț, (Transilv.) vîrstă. (Un ~ de margarete.) 2. (BOT.; Geranium pusillum) (reg.) săgețică.