bucherit definitie

2 intrări

14 definiții pentru bucherit

bucherésc, -eáscă a [At: POLIZU / Pl: ~ești / E: bucher + -esc] (Reg; iuz) Bătrânesc.
bucheri vt [At: TDRG / Pzi: ~ resc / E: bucher] (Iuz) A silabisi.
bucherít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bucheri] (Nob) Silabisire.
bucherít2, ~ ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bucheri] (Nob) Silabisit.
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. A silabisi, a sloveni. [Heliade] bucherea pe zdreanță unei cărți nepieritoarea «Alexandrie». MACEDONSKI, O. IV 117.
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. A silabisi. – Din bucher.
bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă
bucherí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 sg. și pl. buchereáscă
BUCHERÍ vb. 1. v. silabisi. 2. (fig.) a toci. (Toată ziua ~ lecțiile.)
A BUCHERÍ ~ésc tranz. fam. 1) (texte) A citi cu greu, pronunțând pe litere sau pe silabe; a silabisi. 2) A învăța mecanic, citind de multe ori; a toci. /Din bucher
2) bucherésc v. tr. și intr. (d. bucher. V. buchisesc). Învăț orĭ lucrez cu bucheru: a bucheri o biată lecțiune.
BUCHERI vb. 1. a silabisi, (înv.) a buchirisi, a silabi, a slomni, a sloveni. (~ un text.) 2. (fig.) a toci. (Toată ziua ~ lecțiile.)

bucherit dex

Intrare: bucheri
bucheri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: bucherit
bucherit