bucheríe sf [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~ii / E: bucher + -ie] 1-2 (Iuz) Regulă elementară de scriere (sau de citire).

BUCHERÍE s. f. (Rar și fam.) Învățătură elementară de scris și citit. – Bucher + suf. -ie.

BUCHERÍE s. f. (Rar și fam.) Învățătură elementară de scris și citit. – Bucher + suf. -ie.

BUCHERÍE s. f. Buchiseala, toceală. Talmudismul și bucheria constituie o piedică serioasă pentru creșterea teoretică a cadrelor și pentru dezvoltarea teoriei. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 3/6. Cei patru ani... de bucherie zăpăcită. VLAHUȚĂ, la TDRG.

BUCHERÍE s. f. Buchereală. – Din bucher + suf. -ie.

bucheríe (rar) s. f., art. buchería, g.-d. bucheríi, art. bucheríei

bucheríe s. f., art. buchería, g.-d. bucheríi, art. bucheríei; pl. bucheríi

bucherie f. învățătură elementară și mașinală.