Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru buchețel

BUCHEȚÉL, buchețele, s. n. Diminutiv al lui buchet (1). – Buchet + suf. -el.
BUCHEȚÉL, buchețele, s. n. Diminutiv al lui buchet (1). – Buchet + suf. -el.
BUCHEȚÉL, buchețele, s. n. Diminutiv al lui buchet (1). Oaspeții le aruncară din mers flori de liliac și de stînjenel albastru, buchețele din fire de grîu verzi, frunziș de arbori abia împlinit. V. ROM. decembrie 1951, 173.
BUCHEȚÉL, buchețele, s. n. Diminutiv al lui buchet (1).
buchețél s. n., pl. buchețéle
buchețél s. n., pl. buchețéle
BUCHEȚÉL s. (reg.) mănunchiaș, mănunchiuleț, (Transilv., Maram. și Ban.) struțișor, struțușor.
BUCHEȚEL s. (reg.) mănunchiaș, mănunchiuleț, (Transilv., Maram. și Ban.) struțișor, struțușor.

buchețel definitie

buchețel dex

Intrare: buchețel
buchețel substantiv neutru