Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru bucentaur

bucenta├║r sm [At: DEX2 / P: ~a-ur / Pl: ~i / E: fr bucentaure] (Mit) Centaur care avea corp de taur.
BUCENT├üUR, bucentauri, s. m. Fiin╚Ť─â fabuloas─â, jum─âtate om, jum─âtate taur. [Pr.: -ta-ur] ÔÇô Din fr. bucentaure.
BUCENT├üUR, bucentauri, s. m. (├Än mitologie) Centaur care avea corp de taur. [Pr.: -ta-ur] ÔÇô Din fr. bucentaure.
bucentáur (-ta-ur) s. m., pl. bucentáuri
bucentáur s. m. (sil. -ta-ur), pl. bucentáuri
BUCENT├üUR s.m. 1. Centaur cu corp de taur. 2. Corabie de festivit─â╚Ťi a dogilor vene╚Ťieni. [Pron. -ta-ur. / < fr. bucentaure, cf. gr. bous ÔÇô bou, kentauros ÔÇô centaur].
BUCENT├üUR s. m. fiin╚Ť─â fabuloas─â, jum─âtate om ╚Öi jum─âtate taur. (< fr. bucentaure)
BUCENTÁUR ~i m. mit. Centaur cu corp de taur. [Sil. -ta-ur] /<fr. bucentaure
Bucentaur m. numele cor─âbiei aurite de pe care dogii Vene╚Ťiei aruncau, la ├«ncoronarea lor, un inel ├«n valuri, drept semn de logodn─â cu Adriatica: pe vechiul Bucentaur prin Vene╚Ťia purtat AL.

Bucentaur dex online | sinonim

Bucentaur definitie

Intrare: bucentaur
bucentaur substantiv masculin
  • silabisire: -ta-ur