Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru buccinator

buccinatór sm [At: DEX2 / Pl: ~i IE: fr buccinateur] Mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, conținutul cavității bucale.
BUCCINATÓR, buccinatori, s. m. Mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, aerul din plămâni. – Din fr. buccinateur.
BUCCINATÓR, buccinatori, s. m. Mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, aerul din plămâni. – Din fr. buccinateur.
buccinatór s. m., pl. buccinatóri
buccinatór s. m., pl. buccinatóri
BUCCINATÓR s.m. Mușchi al obrajilor, cu rol în masticație și în expulzarea forțată a aerului din plămâni. ♦ Nerv din regiunea obrajilor. [< fr. buccinateur].
BUCCINATÓR s. m. 1. mușchi al obrazului, cu rol în masticație și în expulzarea forțată a aerului din plămâni. 2. nerv maxilar inferior. (< fr. buccinateur, lat. buccinator)
Mormodes buccinator Lindl. (syn. M. holochrysa Rchb.). Specie care înflorește în sept.-noiemb. Flori (eliptic-oblonge acute, labiu invers-ovat, în formă de trompetă) galbene-deschis pînă la roșii-maronii, 8-10, pe un peduncul de cca 14 cm înălțime.

Buccinator dex online | sinonim

Buccinator definitie

Intrare: buccinator
buccinator substantiv masculin
Intrare: Mormodes buccinator
Mormodes buccinator   nomenclatura binară