bucși definitie

13 definiții pentru bucși

bucși1 vt vz buci
bucși2 vt [At: VICIU, GL. / Pzi: ~ șesc / E: nct] (Reg) 1 A lovi cu putere. 2 A umple până la refuz Si: a îndesa. 3 A podidi (sângele).
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov.), A umple pînă la refuz; a îndesa, a ticsi. Amu [boierul], și-a bucșit conacul cu ostași și nici nu vrea să știe de nimic. GALAN, Z. R. 305. ♦ A năpădi, a podidi. A bucșit sîngele pe gură. CAMILAR, N. II 412. ♦ Refl. A se înghesui, a se îngrămădi. Lumea se bucșise spre ieșire. CAMILAR, N. II 184.
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A umple până la refuz; a îndesa, a ticsi. ♦ A năpădi, a podidi.
bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă
bucșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bucșeáscă
BUCȘÍ vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, năpădi, podidi, ticsi, umple.
A BUCȘÍ ~ésc tranz. reg. (obiecte) A vârî cu forța într-un spațiu (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui. /Orig. nec.
bucsi v. Mold. V. băcsì.
bucșésc și bîcșésc v. tr. (cp. cu ung. buksi, cap gros, om greŭ de cap. V. îmbîcșeșc). Est. Tixesc, umplu îndesînd: un tren bucșit de soldațĭ (Sov. 233), un sac bucșit de lînă. V. doldora, țoșcă.
bucși vb. v. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. NĂPĂDI. PODIDI. TICSI. UMPLE.

bucși dex

Intrare: bucși
bucși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a