Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru buc─âtar

bucătár sm [At: BIBLIA (1688), 201/1 / Pl: ~i / E: bucată + -ar] 1 Bărbat care are meseria de a găti mâncare. 2 (Iuz; îc) ~bașa Bucătar-șef.
BUC─éT├üR, buc─âtari, s. m. B─ârbat care are meseria de a g─âti m├óncare. ÔÇô Bucat─â + suf. -ar.
BUC─éT├üR, buc─âtari, s. m. B─ârbat care are meseria de a g─âti m├óncare. ÔÇô Bucat─â + suf. -ar.
BUC─éT├üR, buc─âtari, s. m. Cel care are meseria de a g─âti bucate. Buc─âtarii cur╚Ťii... nu ╚Ötiu ce f─âcuser─â, c─â nici focul nu era f─âcut pe vatr─â. ISPIRESCU, L. 23. Foamea e cel mai bun buc─âtar.
BUC─éT├üR, buc─âtari, s. m. Cel care are meseria de a g─âti m├óncare. ÔÇô Din bucate (pl. lui bucat─â) + suf. -ar.
bucătár s. m., pl. bucătári
bucătár s. m., pl. bucătári
BUCĂTÁR s. (prin Mold.) cuhar, (Transilv. și Ban.) socaci, (înv.) magher.
BUC─éT├üR ~i m. 1) B─ârbat care se ocup─â cu g─âtitul bucatelor. 2) Lucr─âtor specializat ├«n g─âtitul bucatelor (├«ntr-un local de alimenta╚Ťie). 3) rar Persoan─â care preg─âte╚Öte m├ónc─âruri gustoase. /bucate + suf. ~ar
bucătar m. cel ce știe să gătească bucate.
buc─ât├ír m. (d. bucate). Acela care face bucate. ÔÇô ├Än nord ╚Öi b├«-.
BUCĂTAR s. (prin Mold.) cuhar, (Transilv. și Ban.) socaci, (înv.) magher.
bucătar-șef s. m. sg. (tox.) șeful unui laborator clandestin de preparare a drogurilor.

Buc─âtar dex online | sinonim

Buc─âtar definitie

Intrare: buc─âtar
buc─âtar substantiv masculin