bucătar definitie

13 definiții pentru bucătar

bucătár sm [At: BIBLIA (1688), 201/1 / Pl: ~i / E: bucată + -ar] 1 Bărbat care are meseria de a găti mâncare. 2 (Iuz; îc) ~bașa Bucătar-șef.
BUCĂTÁR, bucătari, s. m. Bărbat care are meseria de a găti mâncare. – Bucată + suf. -ar.
BUCĂTÁR, bucătari, s. m. Bărbat care are meseria de a găti mâncare. – Bucată + suf. -ar.
BUCĂTÁR, bucătari, s. m. Cel care are meseria de a găti bucate. Bucătarii curții... nu știu ce făcuseră, că nici focul nu era făcut pe vatră. ISPIRESCU, L. 23. Foamea e cel mai bun bucătar.
BUCĂTÁR, bucătari, s. m. Cel care are meseria de a găti mâncare. – Din bucate (pl. lui bucată) + suf. -ar.
bucătár s. m., pl. bucătári
bucătár s. m., pl. bucătári
BUCĂTÁR s. (prin Mold.) cuhar, (Transilv. și Ban.) socaci, (înv.) magher.
BUCĂTÁR ~i m. 1) Bărbat care se ocupă cu gătitul bucatelor. 2) Lucrător specializat în gătitul bucatelor (într-un local de alimentație). 3) rar Persoană care pregătește mâncăruri gustoase. /bucate + suf. ~ar
bucătar m. cel ce știe să gătească bucate.
bucătár m. (d. bucate). Acela care face bucate. – În nord și bî-.
BUCĂTAR s. (prin Mold.) cuhar, (Transilv. și Ban.) socaci, (înv.) magher.
bucătar-șef s. m. sg. (tox.) șeful unui laborator clandestin de preparare a drogurilor.

bucătar dex

Intrare: bucătar
bucătar substantiv masculin