bucătăreasă definitie

11 definiții pentru bucătăreasă

bucătăreásă sf [At: BIBLIA (1688), 200 / Pl: ~rese / E: bucătar + -easă] Femeie care are meseria de a găti mâncare Si: bucătăriță.
BUCĂTĂREÁSĂ, bucătărese, s. f. Femeie care are meseria de a găti mâncare. – Bucătar + suf. -easă.
BUCĂTĂREÁSĂ, bucătărese, s. f. Femeie care are meseria de a găti mâncare. – Bucătar + suf. -easă.
BUCĂTĂREÁSĂ, bucătărese, s. f. Femeie care are meseria de a găti bucate. Bucătăreasa și fata din casă nu-i ajutau niciodată la spălatul vaselor. AGÎRBICEANU, S.P. 36. Chemă pe bucătăreasă și-i dete buruienile să le fiarbă. ISPIRESCU, L. 112.
BUCĂTĂREÁSĂ, bucătărese, s. f. Femeie care are meseria de a găti mâncare. – Din bucătar + suf. -easă.
bucătăreásă s. f., g.-d. art. bucătărései; pl. bucătărése
bucătăreásă s. f., g.-d. art. bucătărései; pl. bucătărése
BUCĂTĂREÁSĂ s. (reg.) bucătăriță, (Transilv., Ban. și Maram.) socăciță.
BUCĂTĂREÁSĂ ~ése f. 1) Femeie care se ocupă cu gătitul bucatelor. 2) Lucrătoare specializată în gătitul bucatelor (într-un local de alimentație). 3) Femeie care pregătește mâncăruri gustoase. /bucătar + suf. ~easa
bucătăreásă f., pl. ese și în Mold. și -íță f., pl. e (d. bucătar). Femeĭe care face bucate. – În nord și bî-.
BUCĂTĂREA s. (reg.) bucătăriță, (Transilv., Ban. și Maram.) socăciță.

bucătăreasă dex

Intrare: bucătăreasă
bucătăreasă substantiv feminin