Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru bucăliu

bucălíu a vz bucălat
BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Contaminare între bucălat și grăsuliu, durduliu.
BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Probabil contaminare între bucălat și grăsuliu, durduliu.
BUCĂLÍU, -ÍE, bucalii, adj. (Rar) Bucălat. Cel mm mic [copil], un creț cîrlionțat și bucăliu, se legase cu betele de codița lui [a porcului]. DELAVRANCEA, V. V. 192.
BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Din bucă[lat] + suf. -ăl-iu.
bucălíu (rar) adj. m., f. bucălíe; pl. m. și f. bucălíi
bucălíu adj. m., f. bucălíe; pl. m. și f. bucălíi
BUCĂLÍU adj. v. bucălai, bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund.
bucăliu adj. v. BUCĂLAI. BUCĂLAT. DOLOFAN. DURDULIU. GRĂSAN. GRĂSULIU. GRĂSUȚ. PLIN. ROTOFEI. ROTUND.

bucăliu definitie

bucăliu dex

Intrare: bucăliu
bucăliu adjectiv