bucălíu a vz bucălat

BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Contaminare între bucălat și grăsuliu, durduliu.

BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Probabil contaminare între bucălat și grăsuliu, durduliu.

BUCĂLÍU, -ÍE, bucalii, adj. (Rar) Bucălat. Cel mm mic [copil], un creț cîrlionțat și bucăliu, se legase cu betele de codița lui [a porcului]. DELAVRANCEA, V. V. 192.

BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Din bucă[lat] + suf. -ăl-iu.

bucălíu (rar) adj. m., f. bucălíe; pl. m. și f. bucălíi

bucălíu adj. m., f. bucălíe; pl. m. și f. bucălíi

BUCĂLÍU adj. v. bucălai, bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund.

bucăliu adj. v. BUCĂLAI. BUCĂLAT. DOLOFAN. DURDULIU. GRĂSAN. GRĂSULIU. GRĂSUȚ. PLIN. ROTOFEI. ROTUND.