bucălat definitie

13 definiții pentru bucălat

bucălát, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: ~ái, ~áv, ~ Iắu, -íu / Pl: ~ați, ~e / E: ns cf bucă] Plin la față Si: durduliu, grăsuliu.
BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.
BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.
BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Despre obraji, p. ext. despre persoane) Rotund, grăsuliu, durduliu. N-avea treizeci de ani. Obrajii, bucălați și trandafirii. SADOVEANU, 1. M. 58. Ai să vezi un copilaș bucălat, cu brațele încărcate de jucării. SAHIA, U.R.S.S. 135. Un morar gras și rumen, cu obraji bucălați ca niște pite. DELAVRANCEA, V. V. 179.
BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. Grăsuliu, durduliu. – Din bucăla (rar uzitat).
bucălát adj. m., pl. bucăláți; f. bucălátă, pl. bucăláte
bucălát adj. m., pl. bucăláți; f. sg. bucălátă, pl. bucăláte
BUCĂLÁT adj. v. grăsuț.
Bucălat ≠ scofâlcit, supt
BUCĂLÁT ~tă (~ți, ~te) fam. Care are obrajii grăsuți; cu obrajii plini. /cf. bucă
bucălat a. cu bucile pline (de copii), grăsuliu la față.
bucălát, -ă adj. adj. (d. bucă. D. rom. vine bg. buhalat, moțat). Grăsuliŭ, cu obrajiĭ, marĭ: un copil bucălat. V. boghet.
BUCĂLAT adj. bucălai, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav. (Prunc ~.)

bucălat dex

Intrare: bucălat
bucălat adjectiv