21 definiții pentru bucălaie
bucălaie [At: JAHRESBER. XVI, 221 / V: ~col~, ~coliță / Pl: ~lăi / E: bucă + laie] 1 sf Oaie cu botul negru. 2 sf (Rar) Capră cu botul negru. 3 sf (Rar) Cățea cu botul negru. 4 a (D. ovine) Care are lâna albă și botul și extremitățile membrelor negre sau de culoare închisă. BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălai, -aie,
adj. Bucălat. –
Cf. bucă. BUCĂLÁIE, bucălăi,
s. f.,
adj. (Oaie, capră, cățea) cu lâna albă și cu botul și extremitățile membrelor negre sau castaniu-închis. –
Bucă +
laie. BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălai, -aie,
adj. Bucălat. –
Cf. bucă. BUCĂLÁIE, bucălăi,
s. f.,
adj. (Oaie) cu lâna albă și cu botul și extremitățile membrelor negre sau castaniu-închis. –
Bucă +
laie. BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălăi, -aie,
adj. Bucălat. De subt țol ridică fruntea Două fețe bucălaie. GOGA, P. 89.
BUCĂLÁIE, bucălăi,
s. f. Oaie cu botul negru. Bucălaie, vai de tine! ALECSANDRI, T. 63. ◊ (Adjectival) Mioriță laie, Laie, bucălaie... ALECSANDRI, P. P. 1.
BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălai, -aie,
adj. Bucălat. – Din
bucă[lat] +
suf. -ăl-ai.
BUCĂLÁIE, bucălăi,
s. f.,
adj. f. (Oaie) cu botul negru. – Din
bucă +
laie. *bucălái (bucălat)
adj. m. sg. și
pl.;
f. sg. și
pl. bucăláie
!bucăláie1 (cu lâna albă și cu părți de culoare închisă) (
pop.)
adj. f.,
pl. bucălắi
bucăláie2 (oaie, capră, cățea) (
pop.)
s. f.,
art. bucăláia,
g.-d. art. bucălắii;
pl. bucălắi
bucăláie s. f., art. bucăláia, g.-d. art. bucăláii; pl. bucălăi bucăláie adj. f., pl. bucăláie/bucălái BUCĂLÁI adj. 1. v. grăsuț. 2. (ZOOL.) mărcuș. (Oaie ~.) BUCĂLÁIE ~ăi f. și substantival (despre oi) Care are lână albă, iar botul și extremitățile membrelor negre. /bucă + laie bucălaie a.
1. cu lână albă și botul negru: mioriță bucălaie (v. laie);
2. bucălat: o fetiță roșie și bucălaie.
BUCĂLAI adj. 1. bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav. (Copil ~.) 2. (ZOOL.) mărcuș. (Oi ~.) bucăláie, adj. – (ref. la oi) De culoare albă, cu botul negru sau cu capul tot negru (Precup, 1926; Latiș, 1993). – Din bucă (< lat. bucca „gură” > rom. bucă „obraz”) + lai, laie „negru” (DLRM, MDA). bucăláie, adj. – (ref. la oi) De culoare albă, cu botul negru sau cu capul tot negru (Precup 1926; Latiș 1993). – Bucă (< lat. bucca „gură” > rom. bucă „obraz”) + lai, laie „negru”.
Bucălaie dex online | sinonim
Bucălaie definitie