bucălaie definitie

2 intrări

21 definiții pentru bucălaie

bucălái a vz bucălat
bucălaie [At: JAHRESBER. XVI, 221 / V: ~col~, ~coliță / Pl: ~lăi / E: bucă + laie] 1 sf Oaie cu botul negru. 2 sf (Rar) Capră cu botul negru. 3 sf (Rar) Cățea cu botul negru. 4 a (D. ovine) Care are lâna albă și botul și extremitățile membrelor negre sau de culoare închisă.
BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Cf. bucă.
BUCĂLÁIE, bucălăi, s. f., adj. (Oaie, capră, cățea) cu lâna albă și cu botul și extremitățile membrelor negre sau castaniu-închis. – Bucă + laie.
BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Cf. bucă.
BUCĂLÁIE, bucălăi, s. f., adj. (Oaie) cu lâna albă și cu botul și extremitățile membrelor negre sau castaniu-închis. – Bucă + laie.
BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălăi, -aie, adj. Bucălat. De subt țol ridică fruntea Două fețe bucălaie. GOGA, P. 89.
BUCĂLÁIE, bucălăi, s. f. Oaie cu botul negru. Bucălaie, vai de tine! ALECSANDRI, T. 63. ◊ (Adjectival) Mioriță laie, Laie, bucălaie... ALECSANDRI, P. P. 1.
BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Din bucă[lat] + suf. -ăl-ai.
BUCĂLÁIE, bucălăi, s. f., adj. f. (Oaie) cu botul negru. – Din bucă + laie.
*bucălái (bucălat) adj. m. sg. și pl.; f. sg. și pl. bucăláie
!bucăláie1 (cu lâna albă și cu părți de culoare închisă) (pop.) adj. f., pl. bucălắi
bucăláie2 (oaie, capră, cățea) (pop.) s. f., art. bucăláia, g.-d. art. bucălắii; pl. bucălắi
bucăláie s. f., art. bucăláia, g.-d. art. bucăláii; pl. bucălăi
bucăláie adj. f., pl. bucăláie/bucălái
BUCĂLÁI adj. 1. v. grăsuț. 2. (ZOOL.) mărcuș. (Oaie ~.)
BUCĂLÁIE ~ăi f. și substantival (despre oi) Care are lână albă, iar botul și extremitățile membrelor negre. /bucă + laie
bucălaie a. 1. cu lână albă și botul negru: mioriță bucălaie (v. laie); 2. bucălat: o fetiță roșie și bucălaie.
BUCĂLAI adj. 1. bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav. (Copil ~.) 2. (ZOOL.) mărcuș. (Oi ~.)
bucăláie, adj. – (ref. la oi) De culoare albă, cu botul negru sau cu capul tot negru (Precup, 1926; Latiș, 1993). – Din bucă (< lat. bucca „gură” > rom. bucă „obraz”) + lai, laie „negru” (DLRM, MDA).
bucăláie, adj. – (ref. la oi) De culoare albă, cu botul negru sau cu capul tot negru (Precup 1926; Latiș 1993). – Bucă (< lat. bucca „gură” > rom. bucă „obraz”) + lai, laie „negru”.

bucălaie dex

Intrare: bucălai
bucălai
Intrare: bucălaie
bucălaie