bucălai definitie

8 definiții pentru bucălai

bucălái a vz bucălat
BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Cf. bucă.
BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Cf. bucă.
BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălăi, -aie, adj. Bucălat. De subt țol ridică fruntea Două fețe bucălaie. GOGA, P. 89.
BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Din bucă[lat] + suf. -ăl-ai.
*bucălái (bucălat) adj. m. sg. și pl.; f. sg. și pl. bucăláie
BUCĂLÁI adj. 1. v. grăsuț. 2. (ZOOL.) mărcuș. (Oaie ~.)
BUCĂLAI adj. 1. bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav. (Copil ~.) 2. (ZOOL.) mărcuș. (Oi ~.)

bucălai dex

Intrare: bucălai
bucălai