bucălái a vz bucălat

BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Cf. bucă.

BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Cf. bucă.

BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălăi, -aie, adj. Bucălat. De subt țol ridică fruntea Două fețe bucălaie. GOGA, P. 89.

BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Din bucă[lat] + suf. -ăl-ai.

*bucălái (bucălat) adj. m. sg. și pl.; f. sg. și pl. bucăláie

BUCĂLÁI adj. 1. v. grăsuț. 2. (ZOOL.) mărcuș. (Oaie ~.)

BUCĂLAI adj. 1. bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav. (Copil ~.) 2. (ZOOL.) mărcuș. (Oi ~.)