bucățit definitie

2 intrări

11 definiții pentru bucățit

bucăți vt [At: DEX2 / Pzi: ~țesc / E: bucată] (Pop) A face bucăți.
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a sfâșia în bucăți; a îmbucătăți. – Din bucată.
bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă
bucățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bucățeáscă
BUCĂȚÍ vb. v. îmbucătăți.
A BUCĂȚÍ ~ésc tranz. (ființe sau obiecte) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a ciopârți; a ciocârti. /Din bucată
bucățì v. a face bucăți.
bucățesc v. tr. Fac bucățĭ, fragmentez. – În nord și bî-.
bucăți vb. v. ÎMBUCĂTĂȚI.

bucățit dex

Intrare: bucăți
bucăți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: bucățit
bucățit participiu