11 definiții pentru bucățit
bucăți vt [At: DEX2 / Pzi: ~țesc / E: bucată] (Pop) A face bucăți. BUCĂȚÍ, bucățesc,
vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A îmbucătăți. – Din
bucată. BUCĂȚÍ, bucățesc,
vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A îmbucătăți. – Din
bucată. BUCĂȚÍ, bucățesc,
vb. IV.
Tranz. A tăia sau a sfâșia în bucăți; a îmbucătăți. – Din
bucată. bucățí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. bucățésc,
imperf. 3
sg. bucățeá;
conj. prez. 3 să bucățeáscă
bucățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bucățeáscă BUCĂȚÍ vb. v. îmbucătăți. A BUCĂȚÍ ~ésc tranz. (ființe sau obiecte) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a ciopârți; a ciocârti. /Din bucată bucățesc v. tr. Fac bucățĭ, fragmentez. – În nord și
bî-. bucăți vb. v. ÎMBUCĂTĂȚI. Bucățit dex online | sinonim
Bucățit definitie
Intrare: bucăți
bucăți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a