Dicționare ale limbii române
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a sfâșia în bucăți; a îmbucătăți. – Din bucată.
bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
bucățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bucățeáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
BUCĂȚÍ vb. v. îmbucătăți.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
A BUCĂȚÍ ~ésc tranz. (ființe sau obiecte) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a ciopârți; a ciocârti. /Din bucată
- sursa: NODEX 2002
- permalink
bucățì v. a face bucăți.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
bucățesc v. tr. Fac bucățĭ, fragmentez. – În nord și bî-.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
bucăți vb. v. ÎMBUCĂTĂȚI.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
bucățit dex
Intrare: bucăți
bucăți
verb
grupa a IV-a
conjugarea a VI-a
Intrare: bucățit
bucățit
participiu