bucățel definitie

9 definiții pentru bucățel

bucățél sm [At: DEX2 / E: bucățea css] Plantă erbacee, din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina)
BUCĂȚÉL, bucăței, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de suf.).
BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de sufix).
BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee dispuse în formă de spic (Agrostis canina). – Din bucățea.
bucățél (plantă) s. m., pl. bucățéi, art. bucățéii
bucățél (plantă) s. m., pl. bucățéi, art. bucățéii
BUCĂȚÉL s. (BOT.; Agrostis canina) (reg.) iarbă-câinească.
bucățél m., pl. eĭ (d. bucată). O plantă graminee care crește pin fînețe (agrostis canina).
BUCĂȚEL s. (BOT.; Agrostis canina) (reg.) iarbă-cîinească.

bucățel dex

Intrare: bucățel
bucățel substantiv masculin