buc definitie

22 definiții pentru buc

buc3 sm [At: DEX2 / Pl: (2) buci / E: ns cf alb byk] (Reg) 1 Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă, in sau după măcinarea boabelor de porumb. 2 (Lpl) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepei.
buc1 sm [At: CREANGĂ, GL. / Pl: nct / E: nct] 1 (Pop; îlav) Într-un ~ Într-o clipă. 2 (Pop; îe) A fi ~ de foame A fi lihnit.
buc2 sm [At: TDRG / Pl: buci / E: vsl бo къ] (Reg) Fag bătrân.
BUC2, s. n. (2) buci, s. m., (Reg.) 1. S. n. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. S. m. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk.
BUC1 s. m. (Reg.; în loc. adv.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. Et. nec.
BUC1 subst. (Reg., în loc. adv.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. – Et. nec.
BUC2, (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk.
BUC1 s. m. (Mold., Bucov., Transilv.) Pleavă de cereale. Pisa mălaiul și-l vîntura de buc. CREANGĂ, P. 6.
BUC2 s. m. (Numai în expr.) Într-un buc = într-o clipă, în scurt timp, foarte repede. Și într-un buc [furnicile] au și ales năsipul de-o parte și macul de altă parte. CREANGĂ, P. 264. Într-un buc o droaie de porci sălbatici se strînseră acolo și erau să sfîrtice pe lup, dacă n-ar fi șters-o la papuc. ȘEZ. VI 155.
BUC3, buci, s. m. (Rar, Mold., Transilv.) Fag bătrîn. ◊ Expr. (A fi) de cînd bucii = (a fi) foarte bătrîn. Se încinse... o luptă, dar luptă ca de doi lupi turbați iar nu ca de două babe de cînd bucii. RETEGANUL, P. V 43.
BUC3, (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă de cereale. 2. (La pl.) Firișoare de calitate inferioară rămase de la melițarea inului și a cânepii. – Comp. alb. buk „pleavă”.
BUC1 subst. (Reg., în expr.) Într-un buc = într-o clipă, foarte repede.
BUC2, buci, s. m. (Reg.) Fag bătrân. – Slav (v. sl. buku).
!buc1 (pleavă) (reg.) s. n.
!buc2 (fag) (reg.) s. m., pl. buci
buc (pleavă) s. m., (scame de cânepă, in) pl. buci
buc (în expr.) s. n.
buc (búci), s. m. 1. Scamă, cîlți. – 2. Coajă, cocoloș. Origine necunoscută. Cihac crede că expresia într-un buc „într-o clipă” se bazează pe un cuvînt diferit, pe care îl pune în legătură cu pol. buch, rus. buch „zgomot”, cf. buh; însă pare a se potrivi mai bine cu sensul 1, de „scamă”, înțeles ca „pic, strop, cantitate neînsemnată”. Se folosește în Mold. și Trans.Der. bucos, adj. (cu părul încîlcit).
BUC ~ci m. 1) mai ales la pl. Scamă rămasă după prelucrarea unor materiale textile (in, cânepă etc.). 2) Pleavă rămasă de la vânturatul sau măcinatul semințelor de in, cânepă sau cereale. /Cuv. autoht.
buc m. Mold. 1. pleava ce rămâne după baterea grânelor, cânepei, inului, câlților: aci sunt niște buci, pentru făcut saci CR.; 2. caier pe sfârșite: stau să sfârșesc și bucul ăsta; într’un buc, foarte de grabă, într’o clipă. [Origină necunoscută].
1) buc m., numaĭ la pl. 1) Fulgĭ rămașĭ de la lînă orĭ de la cînepă după ce a fost trecută pin pepteneĭ: țolurĭ groase de bucĭ (Sadov. VR. 1911, 3, 324). 2) Sing. Col. Pleava de la grîne, de la sămînța de cînepă ș.a.: pisa mălaĭu și-l vîntura de buc (Crg.) V. cîlțĭ.
2) buc n., fără pl. (var. din buf) Nord. Într’un buc, îndată, imediat.

buc dex

Intrare: buc (fag)
buc 1 s.m. substantiv masculin
Intrare: buc (expr.)
buc 1 s.m. substantiv masculin
Intrare: buc (pleavă)
buc 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular