buburuză definitie

2 intrări

16 definiții pentru buburuză

buburúz sm [At: ȘEZ. II, 151/4 / V: ~ réz / Pl: ~e / E: nct] (Reg) 1 Globuleț. 2 Fructul arinului Si: anină. 3 Con de brad.
buburúză sf [At: LB / V: ~usm, ~ uță / Pl: ~e / E: ns cf srb baburică] 1 (Reg) Bubă1 mică (excuamată) produsă de febră. 2 Mugur mic. 3 (Șîs -roșie) Gândăcel semisferic, cu elitrele roșii sau galbene, pătate cu șapte puncte negre Si: boul-lui- Dumnezeu, boul-Domnului, boul-popii, cucușor, găinușa (-lunii), găina-lui-Dumnezeu, gărgăriță, margari(n)tă, mămăruță, mărgăriță, Măria-popei, mumuruță, paparugă, păpăluză, păpăruie, păpăruză, vaca-lui-Dumnezeu, vrăjitoare (Coccinella septempunctata).
BUBURÚZĂ, buburuze, s. f. Insectă mică de formă semisferică, cu elitrele roșii pătate cu șapte puncte negre; mămăruță, măriuță (1), boul-lui-Dumnezeu, boul-Domnului, boul-popii, paparugă (Coccinella septempunctata). – Et. nec.
BUBURÚZĂ, buburuze, s. f. Gândăcel de formă semisferică, cu elitrele roșii pătate cu șapte puncte negre; mămăruță, măriuță (1), boul-lui-Dumnezeu, boul-Domnului, boul-popii; paparugă (Coccinella septempunctata). – Et. nec.
BUBURÚZĂ, buburuze, s. f. Gîndăcei cu corpul rotund și bulbucat, cu aripile roșii, pătate cu șapte puncte negre (Coccinella septempunctata); (Transilv.) mămăruță. Pe-o tulpiniță călăuză Se urcă lin o buburuză, Cînd peste culmile din fund Răsare soarele rotund. DEȘLIU, M. 14. – Variantă: buburúz s. m.
BUBURÚZĂ, buburuze, s. f. Gândăcel cu corpul rotund, cu aripile roșii, pătate cu șapte puncte negre (Coccinella septempunctata). [Var.: buburúz s. m.]
buburúză (bubiță, mugur, gândăcel, cocoloș) s. f., g.-d. art. buburúzei; pl. buburúze
buburúză (gândăcel) s. f., g.-d. art. buburúzei; pl. buburúze
BUBURÚZĂ s. (ENTOM.; Coccinella septempunctata) boul-Domnului, boul-lui-Dumnezeu, vaca-Domnului, (reg.) cucușor, găinușă, gârgăriță, mămăruță, mărgărit, mărgărită, mărgăriță, mărie, măriuță, paparugă, păpăruie, păpăruță, păpăruză, vrăjitoare, boul-popii, găina-lui-Dumnezeu, măria-popii, puica-popii, puiculița-popii, vaca-lui-Dumnezeu.
BUBURÚZĂ ~e f. Insectă mică, având corpul emisferic și aripi de culoare roșie, punctate cu negru; paparudă. /Orig. nec.
buburuză f. 1. bubă de tot mică; 2. alt nume dat coccinelei (după cele șeapte puncte sau bube de pe corpul ei); 3. Mold. bucată mică și rotundă: o buburuză de mămăligă.
buburúz și -úț m., pl. ji, țĭ și buburuză, -úță, pl. e (cuv. reflex din răd. bubu- bobo-, ca și bubă, boboc ș.a. V. mămăruță). Mold. Trans. Bobiță, bubuliță, broboană, cocoloș (mugur, fruct, ca cel de anin ș.a.): în colțurile guriĭ rămăseseră doŭă buburuze de spumă (Rebr. 2, 64). Un frumos gîndăcel roș aprins (cu șapte puncte negre) care trăĭește pin viĭ și grădini, numit și gărgăriță, măriuță, bou luĭ Dumnezeŭ și vaca Domnuluĭ (coccinella). – Sînt și uniĭ negrĭ, maĭ micĭ, care aŭ 14 puncte galbene, ĭar alțiĭ galbenĭ cu puncte negre. V. răpede.
buburuzéz și -țéz (mă) v. refl. Mă acoper cu buburujĭ (de ex., laptele cînd îl bațĭ și apar bobițele de unt). V. brobonez.
BUBURU s. (ENTOM.; Coccinella septempunctata) boul-Domnului, boul-lui-Dumnezeu, vaca-Domnului, (reg.) cucușor, găinușă, gărgăriță, mămăruță, mărgărit, mărgărită, mărgăriță, mărie, măriuță, paparugă, păpăruie, păpăruță, păpăruză, vrăjitoare, boul-popii, găina-lui-Dumnezeu, măria-popii, puica-popii, puiculița-popii, vaca-lui-Dumnezeu.
buburúză, buburuze, s.f. – (la pl.), (med.) Pete mici pe corpul copilului datorate pojarului. – Et. nec. (DEX); cf. srb. babúrica (MDA); din răd. bubu-, bobo- (Scriban).
a sparge la buburuză expr. (obs.) a dezvirgina, a deflora.

buburuză dex

Intrare: buburuză
buburuză substantiv feminin
Intrare: buburuza
buburuza verb grupa I conjugarea a II-a