bubói sn [At: ȘEZ. VI, 23 / Pl: ~oaie / E: bubă1 + -oi] Bubă mare Si: bubuiag, furnicel, furuncul Cf abces, apostimă.

BUBÓI, buboaie, s. n. Augmentativ al lui bubă; abces, furuncul. – Bubă + suf. -oi.

BUBÓI, buboaie, s. n. Augmentativ al lui bubă; abces, furuncul. – Bubă + suf. -oi.

BUBÓI, buboaie, s. n. Furuncul, abces. Pe ciolănoasele mîini mustesc buboaie ce crapă. TOMA, C. V. 399.

BUBÓI, buboaie, s. n. Furuncul, abces. – Din bubă + suf. -oi.

bubói s. n., pl. buboáie

bubói s. n., pl. buboáie

BUBÓI s. v. abces, furuncul.

BUBÓI ~oáie n. pop. (augmentativ de la bubă) Inflamație locală a pielii și a țesutului subcutanat din vecinătate, cu acumulare de puroi; abces; furuncul. /bubă + suf. ~oi

buboiu n. bubă mare, inflamatorie și dureroasă.

bubóĭ n., pl. oaĭe (d. bubă). Mare bubă purulentă și dureroasă.

buboi s. v. ABCES. FURUNCUL.