buberic definitie

14 definiții pentru buberic

buberíc sm [At: PANȚU, PL. / V: (reg) ~rnic / Pl: ~ii E: bg бyбpeк] Plantă erbacee din familia scrofulariacee, cu flori verzi-măslinii, cu fructe asemănătoare capsulelor, cu miros tare, neplăcut și cu gust acru-amărui Si: (reg) brâncă, firunză- de-bubă-rea, iarba-neagră, poală, urzică-neagră (Scrophularia nodosa).
BUBERÍC, buberici, s. m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa). – Cf. bg. bubrek „rinichi”.
BUBERÍC, buberici, s. m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa). – Cf. bg. bubrek „rinichi”.
BUBERÍC s. m. Plantă erbacee cu tulpina noduroasă la bază, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa). – Comp. bg. bubrek.
buberíc s. m., pl. buberíci
buberíc s. m., pl. buberíci
BUBERÍC s. (BOT.; Scrophularia nodosa) (rar) scrofulare, (reg.) brâncă, poală, frunză-de-bubă-rea, iarbă-neagră, urzică-neagră.
BUBERÍC s. v. brâncă.
buberíc (-ci), s. m. – Buruiană-de-bubă, Scrophularia nodosa. Bg. bubrek „rinichi” (DAR).
BUBERÍC ~ci m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu frunze dințate, cu flori brune și verzi, care crește prin locuri umede. /<bulg. bubrek
buberic m. buruiană de bubă rea, cu miros tare, grețos, cu un gust acru și amar (Scrophularia nodosa).
buberíc m. (cp. cu ung. boborék, beșicuță, pin aluz. la poamele capsulare ale acesteĭ plante. C. și cu turc. bübrek, rinichĭ). O plantă puturoasă cu gust acru și amar și care crește pin locurĭ umede (scrofulária nodósa). Odinioară era uzitată în med. – Se numește și frunză de buba cea rea și urzică neagră.
BUBERIC s. (BOT.; Scrophularia nodosa) (rar) scrofulare, (reg.) brîncă, poală, frunză-de-bubă-rea, iarbă-neagră, urzică-neagră.
buberic s. v. BRÎNCĂ.

buberic dex

Intrare: buberic
buberic substantiv masculin