buștihan definitie

13 definiții pentru buștihan

bușteán sm [At: GORJAN, H. II, 205 / V: boș~, (Mol) ~tihán / Pl: ~eni / E: nct] 1 Partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere Si: buturugă. 2 Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi Si: bilă1, bârnă. 3 (Pfm; îe) A dormi (sau a fi, a sta, a rămâne etc. mort) (ca un) ~ (negru) A dormi neclintit Cf butuc, tun. 4 (Pfm; îe) A ajunge să bată ~ ii A deveni orb. 5 (Pfm; îe) A lămuri (pe cineva) ~ A explica un lucru cuiva, așa încât să nu înțeleagă nimic. 6 (Pfm; îe) A fi lămurit (de cineva) ~ A nu înțelege nimic din explicațiile cuiva. 7 (În basme, cu înțeles neprecizat; îc) ~ul-ielelor, ~ ul-zânelor Bradul zânelor. 8 (La roată) Butuc.
buștihán sm v buștean
BUȘTIHÁN, buștihani, s. m. (Reg.) Buștean. – Et. nec.
BUȘTIHÁN, buștihani, s. m. (Reg.) Buștean. – Et. nec.
BUȘTIHÁN, buștihani, s. m. (Mold.) Buștean. Găsește un buștihan putregăios, îl scobește cu ce poate și-i face urdiniș. CREANGĂ, P. 238.
BUȘTIHÁN, buștihani, s. m. (Reg.) Buștean.
buștihán (reg.) s. m., pl. buștiháni
buștihán s. m., pl. buștiháni
BUȘTIHÁN s. v. buștean, butuc, buturugă, ciot.
buștean m. 1. butuc, trunchiu de lemn fără crăci; 2. bucată de lemn gros; 3. fig. om lipsit de pricepere și de simțire: ce stai ca un buștean? 4. (în unele părți) butuc de roată. [Dintr’un primitiv bușt, înrudit cu but (v. butuc); varianta Mold. buștihan corespunde formal lui burdăhan]. ║ adv. ca un buștean de țeapăn: a adormit buștean.
buștihan m. Mold. V. buștean: găsește un buștihan putregăios CR.
buștihán m. (cp. cu buștean și rut. buzdyhán, buzdugan). Nord. Buștean. – Și buștĭuhan.
buștihan s. v. BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT.

buștihan dex

Intrare: buștihan
buștihan substantiv masculin